Obezitatea juvenila

Rasplata pentru patimi salahorice


Dorim tot binele din lume copiilor nostri. Vrem sa fie fericiti, sa aiba ceea ce noua nu ne-a fost permis si cand vine vorba sa le daruim ceva, gandul ne duce la cele mai alese feluri de mancare, la cele mai moderne jucarii.
Exista orfani cu parinti vii… spatiile de joaca din spatele blocurilor sunt pline de astfel de copii ai caror parinti desfigurati de oboseala ii salveaza in memoriile telefoanelor, pe desktopuri sau in portofele.
Mami cand vii? Tati cand ajungi? Asa ciripesc micutii in telefoane, sperand ca o data cu seara se vor bucura de prezenta parintilor; in zadar insa… copii prea plictisiti si parinti prea obositi se lasa prada somnului sau televizorului.
La sfarsit de saptamana datoria de parinti striga la drumu’ mare si atunci ne luam copiii, incalecam spre cel mai dotat fast-food sau spre cel mai diversificat restaurant, ori spre magazinul cu cele mai multe rafturi de jucarii.
Dupa ce l-am indopat p’asta micu’ cu ce i-a dorit inima, traim falsa impresie ca ne-am indeplinit sarcinile, copilul e satul de toate si am si stat cu el.


Plin cu toate…

Multi au inca de la mosi lasata linia de sanatate ”Copil gras si frumos”, ca si cum obezitatea denota sanatate si nu suprasaturatia organelor.
Fenomen deja constatat, obezitatea juvenila ia proportii… de ce?
Părinţi prea ocupaţi să treacă pe la piaţă, să gătescă, să consulte medicul la timpul potrivit îşi aruncă odraslele în braţele primitoare ale fast-foodurilor cu hrana deja dovedită ca cea mai dăunătoare, bogată în grăsimi greu asimilabile de organism.
Unii părinţi au mai descoperit că mâncarea o pot folosi nu doar pentru a-şi spăla conştiinţa, cât şi pentru împăciuirea pruncului de obicei agitat din pricina neglijenţei, căruia i se promit tone de ciocolată, napolitane şi alte gustări.
Obezitatea instalată din copilărie e mult mai greu de controlat şi la vârsta adultă, căci numarul de adipocite (celule care se încarcă cu grăsimi) este mai mare…
Până la 18 ani, noi suntem responsabili de copiii nostri. Şi de sănatatea lor tot noua ar trebui să ne pese. Îi iubim…îi vrem sănătoşi şi fericiţi…Şi atunci ? Ce vom schimba în viaţa noastră ca să putem schimba şi în a lor?