care este relatia sotului cu copilul ...ce parere aveti?
O mamica ma intreba cum sa faca sa il determine pe sotul ei (care pare indiferent fata de literatura de crestere si educare a copiilor) sa citeasca macar unu-doua articole despre cresterea copiilor si relatiile de cuplu, fara sa para ca ii bate vreun apropo.
“Imi este teama sa nu creada ca il consider un tata necorespunzator sau un partener neatent sau cine mai stie ce, pentru ca nu este asa, dar as vrea sa citeasca si el ceea ce citesc eu in revista aceasta, poate ca perspectiva lui asupra lucrurilor ne ajuta pe amandoi - sotul meu este foarte creativ, inteligent, si ideile lui ne-ar putea ajuta mult si in cuplu, si in relatia cu copiii; simt nevoia sa avem un punct comun de pornire a discutiei, si articolele acestea ar fi prilejul ideal.”
Atunci am intrebat-o ce a facut pana acum pentru asta. A spus: am lasat la indemana revistele, dar nu parea interesat (cel putin in fata mea) de ele, i-am spus ca am citit ceva interesant acolo despre relatia cu copiii si ca as vrea sa citeasca si el; a spus ca da, va citi, si nu a facut-o nici in ziua de azi… cred.
Oare barbatii chiar nu sunt interesati de astfel de lucruri? Poate vom face un sondaj la un moment dat.
Permiteti-mi sa va contrazic: barbatii sunt interesati de astfel de lucruri si citesc nu doar carti de educatie a copiilor, ci si reviste. Asta constat eu la cabinet, cand, uneori, ma trezesc citata de parinti. Si cei mai aprigi in teorii, dar si practica, sunt tatii!
Nu mamele, care, de multe ori, par ca isi cer scuze ca stiu teoria, dar practica… Nu stiu de ce unii nu recu nosc sau nu dau satisfactie so tii lor lor, prin a admite deschis ca ii intereseaza aceste lucruri?!
Poate pentru a nu parea sa aiba o latura feminina dezvoltata (prin interesul pentru astfel de reviste), poate pentru ca sotia ar putea intoarce impotriva lui la un moment dat un pasaj de articol, poate pentru ca ei considera o slabiciune sa arati ca mai ai ceva de invatat la varsta asta (desi ma indoiesc ca tocmai un barbat nu ar fi intelept sa admita ca toata viata ai ceva de invatat de la cineva sau din ceva…).
Nu stiu care este realita tea de pe teren; de aceea, m-am gandit, la ruga mintea acelei ma mici, sa facem cel putin un articol dedicat exclusiv barba tilor despre relatia lor cu copilul, sotia si restul lumii, asteptand, desigur, si multe informatii de la ei despre aceste lucruri.
Ei bine, am mai spus-o si o repet: dragi tatici, cu cat petreceti mai mult timp cu copilul vostru, cu atat sunteti mai realisti in aprecie rea celui mic (si realismul este o tra satura specifica barbatilor, nu?).
Acei tati care nu reusesc sa petreaca timp cu copilul tind fie sa subestimeze, fie sa supraestimeze parametrii de dezvoltare a copiilor lor, efectul fiind asteptari nerealiste de la acestia. Conse cinta? Copilul isi va forma o ima gine de sine inadecvata, pentru ca pare rea taticului lui despre el este fundamentala in evolutia dezvoltarii sale.
Daca subestimezi copilul, acesta nu va avea parte de stimulare adec vata, nu va fi motivat sa evolueze, va considera ca este un incapabil. Daca ii supraestimezi capacitatile, asteptarile tale nerealiste se vor transforma in frustrari si, in gene ral, experiente neplacute pentru amandoi.
Iar pentru copil va fi un dublu esec: acela personal, la care se adauga nemultumirea de a te fi dezamagit pe tine.
Timpul petrecut cu copilul nu numai ca te face mai realist in aprecierea lui, ci vei constientiza si care sunt punctele lui tari, poate talentele, dar si vulnerabilitatile, punctele lui sensibile. De la tine vor fi altfel primite activitatile stimulatoare (in cazul punctelor slabe) si incurajarile pentru dezvoltarea punctelor tari, pentru ca de la mami copilul stie ca le primeste neconditionat si nu mai au intotdeauna aceeasi valoare de intarire a unui comportament.
Dar sa fii atent, taticule, la felul in care incurajezi copilul! Nu il conditiona, nu il compara cu nimeni (ci numai cu el in susi), nu folosi expresii de genul “ba ie tii/fetele des tepti/ curajosii etc. nu fac asa”, pen tru ca efectul va fi contrar.
Este normal sa nu ii reu seas ca tot ce isi pro pune, si, de aici pana la a se considera opusul afirmatiei tale (prost, fricos, slab) este doar un pas si co pi lul se va descuraja. Apropo de timp petrecut impreuna: poate stii deja ca partenerul de joaca preferat de copil este tatal.
Dar nu uita ca uneori trebuie sa il mai lasi si sa castige. Dar numai uneori, caci, desi este adevarat ca nimanui nu ii place sa se joace cu cineva si sa piarda mereu, nici sa fie lasat sa castige numai asa, ca sa fie jocul agreabil, nu este corect, pentru ca transmiti un mesaj gresit copilului - acela ca nu conteaza cum joci, atat timp cat castigi, si vei face din el un suparacios si un nerealist.
Copilul va invata tot de la tine cum trebuie sa se comporte atunci cand pierde - asa ca fii foarte atent ce mesaje transmiti.
Cand petreci timp cu copilul - mult, putin, cum este - ai grija sa nu faci nimic altceva, atentia ta va fi numai la copil, caci el trebuie sa stie ca este cel mai important pentru tine, ii transmiti astfel dragoste si respect. Iar daca tu, tatal, persoana pe care copilul o respecta cel mai mult pe lume, ii acorzi atentie exclusiva, si copilul va fi increzator in propria valoare, importanta.
Daca tot vorbim de valoare, importanta, incredere in sine, trebuie sa mai stii ca stima de sine a copilului tau depinde de aceste lucruri de mai sus si de timpul pe care il investesti in copilul tau.
Dupa cum tu stii, mai mult decat mami, nu poti controla tot ce i se intampla copilului tau, dar poti contribui la formarea “sistemului de protectie” impotriva a ceea ce este periculos in viata copilului.
Cercetarile arata ca exista o core la tie directa intre absenta tatalui din viata copilului si comportamentele agresive la baieti, precoci tate sexuala la fete si stereo tipii legate de sex la ambele genuri. Copilul este expus foarte multor influente, din ce in ce mai puternice pe masura ce creste, si aici ma refer in special la presiunea grupului din care face parte.
Dar daca ai obisnuit copilul sa aiba cu tine o relatie deschisa, sincera, bazata pe incredere, este foarte probabil ca ponderea cea mai mare a deciziilor pe care le va lua sa fie in consonanta cu sistemul de valori al familiei, cel pe care mai ales tu i l-ai transmis.
Timpul de calitate petrecut alaturi de copil te va face sa te simti mult mai bine, iar cel mic se va bucura sincer de compania ta!
Petrecerea timpului cu propriul copil nu este benefica numai pentru copil, ci si pentru tatic. Nu doar ca este un timp relaxant, de distractie, ci si din punct de vede re psihologic. Asa cum spun expertii, spre deosebire de instinctul matern, care se pare ca este innascut, instinctul patern, de cele mai multe ori, se educa - petre cand timp de calitate cu copilul iti va aduce un sentiment intens de satisfactie, implinir.
In cazul tau, taticule, cu cat inves testi mai mult (emotional) in relatia cu copilul, cu atat mai mult beneficiezi de/sau din aceas ta relatie. Copilul va reinvesti in tine increde re, admiratie, valoare, respect. Sper ca nu vei ajunge vreodata ca unii dintre barbatii care spun, privind in urma: “Ce am facut cu viata mea?
Chiar am facut lucruri importante sau am pierdut vremea?” si care isi dau brusc seama, dar mult prea tarziu, cat de putin valoreaza casa, masina, contul din banca, pentru ca acei adulti care abia ii mai dau un telefon, nici nu se obosesc sa mai intrebe “tata ce mai face?”, pentru ca tata a fost mereu prea ocupat pentru ei.
Daca te gandesti la activitatile de “tata impreuna cu copilul lui” ca la inca o sarcina “de facut” pentru tine, cu siguranta acestea nu vor fi foarte pla cute. Daca insa le vezi ca pe un prilej de relaxare si distractie, si impactul lor asupra ta (dar mai ales asupra copilului) va fi unul benefic.
Dezvoltarea inteligentei
Cu cat tatal este mai implicat in educatia copilului, cu atat IQ-ul copilului e mai mare.
Un studiu efectuat in Marea Britanie arata ca o implicare mai mare a tatalui in viata timpurie a copilului sau are rol benefic asupra dezvoltarii inteligentei si asupra evolutiei profesionale a acestuia.
Tot cerce tatorii mai afirma ca barbatii tind sa dea atentie mai multa fiilor, mai degraba decat fiicelor lor. Se afirma ca nu este des tul ca parintii sa locu iasca impreuna, ci este necesar ca tatal sa fie activ im plicat in viata copilu lui, spre beneficiul dezvoltarii acestuia (studiu pu bli cat in jurnalul Evolution and Human Behaviour, 2008).
Desigur, asta nu in seam na ca acei copii care nu au tata sau au parintii divor tati nu vor bene fi cia de inteli genta ridi cata, caci inteli genta depinde de mult mai multi factori decat atat.
Tatal trebuie sa:
Asigue echilibrul eficient al caminului, printr-o relatie armonioasa cu mama
Regleze increderea in sine a copilului prin aprecierile pe care le face la adresa acestuia
Stabileasca mult mai eficient regulile de disciplina
Imprime copilului sistemul de valori al familiei, in acord cu mama
Serveasca drept model pentru copilul sau.
Ce sa stii
Pentru ca nu poti sa mai intorci timpul si sa ceri de la tatal tau ceea ce nu ti-a oferit, fii pentru copilul tau tatal pe care si tu ai fi vrut sa il ai, si asa te vei simti si tu implinit.
Nu repeta greselile parintilor tai, profita de ocazia de a repara prin copilul tau greselile care s-au facut cu tine - vei vedea ca arnile tale se vor vindeca si te vei simti impacat.
Nu te invinovati pentru ce nu ai facut cu copilul pana acum, priveste inainte si fa tot posibilul ca de acum incolo sa indrepti lucrurile, pana nu este prea tarziu.
http://www.babyonline.ro/
