[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]Pantofii cu toc sunt probabil accesoriile care ilustreaza cel mai bine conceptul conform caruia "baba sufera la frumusete".
De cate ori nu am sacrificat confortul pentru a arata fabulos la o petrecere, incaltate intr-o pereche de pantofi cu toc stiletto… Intrebarea iminenta pe care mi-am pus-o, mai ales la sfarsitul unor astfel de seri, a fost: oare ce sado-masochist a inventat acest drog, de care mai toate suntem dependente?
Pentru chinurile pe care toate le-am indurat macar o data in viata, va invit sa facem impreuna o incursiune in istorie si sa urmarim parcursul acestei mode cu inclinatii sado-masochiste.
Predecesorii pantofului cu toc
Aparitia acestui obiect vestimentar se pierde mult in timp, insa putem spune ca primele tocuri au aparut inca din Egiptul Antic. Scopul acestor incaltari era strict ceremonial, tinand de anumite procesiuni, insa era intalnit si in vestimentatia...macelarilor (pentru a nu se murdari de sangele animalelor).
In Roma Antica, prostitutia nu era blamata, iar femeile care aveau aceasta veche meserie puteau fi recunoscute mai usor tocmai datorita incaltarilor inalte.
Ar fi eronat sa credem ca numai femeile au purtat tocuri de-a lungul istoriei. Sa avansam mai mult in timp si sa ne oprim la celebrele cizme de cowboy. Accesorizarea acestora cu toc s-a facut avand la baza un considerent extrem de practic - asigurau o stabilitate calaretilor pe sa, iar incaltamintea nu mai aluneca atat de usor la urcare, pe scara de sa.
Aceasta schimbare in designul cizmelor de cowboy s-a produs undeva in preajma anului 1500, iar de atunci, tocul a fost stilizat in mod constant, pentru a duce la adaptarea sa si la alte incaltari.
Nu a trecut mult timp pana cand tocul a devenit o marca a ierarhizarii sociale. Chopinele ("chopines" fr.) au aparut in Turcia in jurul anului 1400, si s-au bucurat de succes pana in secolul al XVII-lea.
In Venetia, numai femeile provenind din clasa aristocratica puteau purta chopine, iar inaltimea acestora varia intre 7 si 30 de inchi (de la 18 pana la peste 70 cm!). Nu este de mirare de ce femeile aveau nevoie de servitori care sa le ajute in complicatul si riscantul proces al incaltarii.
De asemenea, curtezanele venetiene purtau astfel de incaltari (vezi filmul "Dangerous Beauty"/ "Frumoasa venetiana" ). Platformele extrem de inalte erau populare si in randul concubinelor chineze si cadanelor din Turcia, iar pe langa rezonantele estetice se banuieste ca inaltimea lor atat de mare avea scopul de a le impiedica, la propriu, sa fuga.
In China este celebra practica legarii femeilor la picioare. Obiceiul a pornit de la imparateasa Taki, nascuta cu picioarele diforme.
Doamnele de la curte, dorind sa ii semene, isi legau picioarele in fasii de material, facandu-le cat mai mici. Aceasta "moda" a fost interzisa abia in anul 1949, de catre Mao Zedong.
Chopinele au fost adaptate chiar si de Caterina de Medici, care in 1533 si-a comandat o pereche de platforme cu scopul de a o face sa para mai inalta si mai eleganta, fiind doar o copila de 14 ani cand s-a maritat cu ducele de Orleans (28 octombrie 1533).
Formal, "inventia" sau mai bine spus, introducerea tocului in vestimentatie ii este atribuita Caterinei.
Surprinzator, platformele vor fi adoptate si de barbati.
Un adevarat simbol in aceasta privinta este regele Frantei, Ludovic al XIV-lea, care purta platforme inalte de 5 inchi, decorate cu scene de lupta.
Acelasi rege a decretat ca aceste incaltari, de culoare rosie (erau numite "les talons rogue") puteau fi purtate numai de nobilime, dar nimeni nu avea dreptul sa-si comande platforme mai inalte decat ale regelui.
De altfel, in vocabularul vremii, expresia "well-heeled" (well=bine, heel=toc) era folosita pentru a descrie o persoana cu un statut social ridicat.
Adoptata si de curtea franceza, importanta si stralucirea platformelor va pali insa odata cu revolutia franceza de la sfarsitul secolului al XVIII-lea. In consecinta, in 1791 Napoleon va da o lege prin care interzice purtarea platformelor, promovand egalitatea intre clasele sociale.
Cu toate acestea, Marie Antoinette a urcat pe esafod, fiind incaltata cu platforme inalte de 2 inchi (5 cm).
Incepand din acest moment si pana in ziua de azi, pantofii cu toc au oscilat intre adulatia publicului, fie el feminin sau masculin, si renegare in favoarea comoditatii.
Cel care se poate spune ca a reinviat pantoful cu toc este Christian Dior. Incepand cu 1950, va intra in atentia publicului ceea ce numim azi pantoful stiletto. Cu alte cuvinte, si mai pe romaneste, tocul cui.
Impactul pe care acest design de pantof l-a avut a fost extrem de mare si dureaza pana in zilele noastre. Dar aceasta este alta poveste, buna de spus intr-o alta zi languroasa de toamna.
