Tratamentul conjunctivitei.
La câine poate fi cauzal. Se vor extrage eventualii corpi străini, se vor îndepărta secreţiile purulente şi se va administra pe cale generală, timp de cinci-şase zile, antibioticul indicat de antibiogramă. În conjunctivita de origine tuberculoasă, tratamentul se va face prin instilare, de trei-patru ori pe zi, a unei soluţii cu Streptomicină (1 g Streptomicina la 100 ml ser fiziologic).
Conjunctivitele traumatice se vor trata cu: colir cu Sulfacetamidă, unguent cu Polimixina, Asocolon etc.
Cheratita reprezintă afecţiunea sau inflamaţia corneei, care poate fi catarală, vasculară şi parenchimatoasă (are ca origine alte infecţii: jigodia, tuberculoza etc.). La câine există cheratita punctată (maculată) sau leucoma câinelui, care se tratează cu precipitat galben de mercur 1-2%.
Cataracta, cunoscută şi sub denumirea de opacifierea cristalinului, este des întâlnită la carnasiere. După o experienţă de aproximativ 20 de ani în clinica veterinarăIlioara, din Bucureşti, s-a constata că aproape 90% din câinii „cazaţi” fac, după vârsta de cinci ani, cataractă.Tratamentul. Poate fi medicamentos şi chirurgical. Utilizarea picăturilor de Vitaiodurol sau a produsului Colvitiol nu vindecă afecţiunea, dar ameliorează vederea. Tratamentul chirurgical presupune scoaterea cristalinului şi înlocuirea lui cu un alt cristalin, din plastic, cu o pigmentaţie asemănătoare cristalinului natural.
Glaucomul acut reprezintă o afecţiune oftalmologică care constă în creşterea tensiunii intraoculare. Glaucomul sau cataracta Verde, forma acută, poate duce, în câteva zile, la compromiterea vederii.Tratamentul. Comportă urgenţă şi urmăreşte să oprească evoluţia bolii. Local se va folosi pomadă cu Pilocarpină sau picături (instilate), soluţie 1-2% din acelaşi medicament. Tratamentul local se va asocia cu cel general: vitaminele B complex, A şi C. Se poate folosi preparatul Timoptic, soluţie 0,5%, în aplicaţii locale. Se poate face şi o intervenţie chirurgicală, în clinică, de către medicul specialist.
Micoze
Criptococoza reprezintă o boală rar întâlnită, comună mai multor specii de animale mici (câine, pisică) şi este produsă de o ciupercă, Cryptococus neoformans.Semnele bolii. La câine se localizează la nivelul sistemului nervos central, determinând semne clinice neurologice. Iniţial, se modifică mersul câinelui (cu torticolis), ulterior apărând şi leziuni pulmonare. Afecţiunea este cronică, cu evoluţie de până la câteva luni şi se termină, totdeauna, cu moartea.Diagnosticul. Se pune pe evidenţierea agentului etiologic din diverse secreţii, spută, puroi şi din lichidul cefalorahidian.Tratamentul Se poate încerca un tratament cu Amphotericin B, în doze stabilite de medic.Prognosticul bolii. Este întotdeauna decepţionant, deoarece maladia evoluează grav, cu meningita criptococică greu de tratat.
Tricofiţia se găseşte în rare situaţii la câini prin comparaţie cu alte animale domestice: bovine etc.Semnele bolii. Câinii prezintă, la început, eczeme, apoi plăgi critematoase şi scuamoase, ce au un contur circular. Placardele de tricofiţie sunt puţin reliefate, proeminând uşor, acoperite de cruste cenuşii murdare, leziuni ce pot să conflueze. De obicei apar pe cap, membre şi pot să se extindă pe tot corpul, în regiunile cu păr. Boala este transmisibilă la om.Tratamentul. Local, Defungit (Hoechst), soluţie apoasă cu eficacitate maximă. Medicaţia generală are în vedere Griseofulvina, în doze stabilite de medic. Un medicament mai nou este Dermovati (soluţie şi unguent), care se poate aplica pe tot corpul.
Microsporia reprezintă o dermatomicoză datorată unei ciuperci din genul Microsporum. Semnele bolii. Apar leziuni crustoase în regiunea capului, pe părţile laterale ale corpului şi mai ales pe membrele posterioare. Ulterior crustele se usucă luând aspectul de tărâţe, pielea îngroşându-se şi având o sensibilitate crescută. Câinele nu are prurit (mâncărime), dar leziunile emană un miros de mucegai. Contagiunea se face prin contactul direct cu animalul bolnav şi adesea este suficient ca un singur animal să contamineze un cartier întreg. Boala este transmisibilă la om.Tratamentul. Ca în tricofiţie, în plus se poate folosi cu succes crema cu Griseofulvina 5-10% şi vitamina A, 0,3%.
Favusul La această micoză, miceliile se dezvoltă în interiorul şi exteriorul firelor de păr, dar se pot întinde şi pe suprafaţa cutanată fără păr.Semnele bolii. La câine, godeurile apar pe bot, urechi şi degete (gheare), dar şi pe extremităţile membrelor (regiunea metacarpiană şi metatarsiană), coate, regiunea ombilicală, de unde se pot extinde şi pe abdomen.
Godeul favic are aspectul unei mici tumefieri a pielii, limitată de un mic burelet marginal proeminent, bombată în centru. La suprafaţa godeurilor favice părul este împâslit (aglutinat) de secreţii care se transformă în cruste galbene, se smulge uşor, iar în jurul leziunilor există o zonă de eritem intens (înroşită), fără însă ca animalul să se scarpine (să aibă prurit, mâncărimi).Tratamentul. Va avea în vedere Griseofulvina pe cale generală, iar local, unguente cu Tripoflavinizan şi antibiotice (Tetraciclină, Neomicină).
http://www.caini-pisici.ro
