mai bine zis, încearcă de mult timp încoace să omoare rozătoarele ce produc pagube imense la oraşe şi sate). Astfel de substanţe toxice pot pătrunde în organism pe cale digestivă, respiratorie (unii câini sunt, la plimbare, adevărate aspiratoare de „tufiş”), sau cutanată.
Dar lista produselor periculoase, toxice cu adevărat, este foarte lungă: apele uzate, apele cu detergent, lichidul antigel (de la autoturisme), vopselele, toate ierbicidele şi îngrăşămintele chimice, metaldehida (substanţă chimică contra melcilor) şi otrăvurile împotriva şobolanilor, mai ales produsele oxicumarinice.
Tratamentele externe incorecte (scabie, purici, căpuşe) pe baza de Lindan şi HCH pot provoca intoxicaţii cu tulburări nervoase, mai ales la căţei. Nu sunt de neglijat nici accidentele medicamentoase cu Decaris, Aspirină, Teofilină şi Codeină. De asemenea, trebuie evitată şi asocierea din proprie iniţiativă a mai multor remedii, deoarece acestea pot fi incompatibile sau se pot potenţa reciproc.
Dar mai există şi plante toxice, care, consumate de câini (mai ales când au probleme digestive), pot provoca stări toxice grave. Aproximativ 40 de specii de plante pot fi toxice şi pentru câini, dar cele care ne interesează, în mod deosebit, pentru rasele „cazate” în locuinţele noastre, sunt (în realitate) fructele, seminţele şi bulbii unor plante de apartament. Atenţie deci la bulbii de lalele, zambile, narcise, frunzele de ciuboţica cucului şi azalee, la fel şi frunzele de ficus.
Semnele intoxicaţiilor (otrăvirilor): a)digestive: salivaţie, vărsături, diaree, hemoragie digestivă etc.; b)nervoase: asimetrie pupilară, privire bizară, mers instabil, agresivităţi anormale, convulsii (în intoxicaţia cu DTT); c)circulatorii: anemie, cord metalic, tahicardie, hematoame în ţesuturi, mai ales pe abdomen, sângerări, fragilitate vasculară, dificultăţi cardiace şi respiratorii, hipotermie şi răcirea extremităţilor (urechi, membre, coadă). Dacă intoxicaţia nu depăşeşte semnele digestive se consideră, în general, că ea nu este gravă, cu atât mai mult că, prin vomismente şi diareei repetate, câinele elimină o parte din toxine.
Optimismul nostru va fi rezervat în cazul unor convulsii repetate sau la instalarea stării de comă. Când apar hemoragii, hematoame multiple în ţesuturi — prognosticul este grav. Tratamentul intoxicaţiilor (otrăvirilor). Până este adus câinele la clinică, sau este chemat medicul pentru a-l examina, posesorii vor proceda obligatoriu la administrarea de trei-patru comprimate de cărbune medicinal, o tabletă de Scobutil, apă albuminată (apă cu albuş crud de ou) administrat pe colţul gurii cu linguriţa. Medicul, odată venit, va institui tratamentul, care va avea patru timpi:
1)combaterea resorbţiei digestive a toxicelor cu ajutorul vomitivelor, numai dacă se consideră că, de la ingerarea lor, n-au trecut mai mult de două ore; favorizarea eliminării şi diluţiei toxicului se va face cu: apă cu sare, sulfat de sodiu, perfuzie cu glucoză şi diuretice;
2)în cazul hemoragiei în ţesuturi (hematoame), în intoxicaţiile cu produse oxicumarinice, se vor face hemostatice, Venostat, Fitomenadion, Adrenostazin 0,3%, Etambolat etc., dar şi antiseptice: Scobutil, Lizadon etc.; în cazul folosirii Fitomenadionului se va face şi un antihistaminic de sinteză, Romergan, Tavegil etc., pentru a combate alergia la acest medicament; nu se foloseşte vitamina C, dacă se întrebuinţează Adrenostazinul; la fel, preparatele de calciu se vor administra cu prudenţă;
3)combaterea simptomelor apărute în intoxicaţii: dispnee, vomă, aerofagie etc.
4)administrarea antidotului specific otrăvii (dacă ştim ce toxic a luat câinele) şi dacă există un astfel de antidot, cum sunt de pildă Toxaganinul, Fitomenadionul (vitamina K1) etc. Ce mai trebuie făcut de proprietar? Revine cu câinele la medic ori de câte ori este necesar; prezintă doctorului, dacă îl are, ambalajul toxicului, sau dacă are din acesta, un eşantion.
Ce nu trebuie făcut de proprietar? Evitaţi să-i daţi lapte; laptele favorizează absorbţia digestivă a toxicului. Evitaţi să daţi la întâmplare medicamente, antibiotice, sulfamide, hemostatice, care fac mai mult rău decât bine.
