Semnele bolii. Câinele are febră mare (peste 40°C), trufa uscată, dificultăţi în înghiţire şi în respiraţie, lătratul este modificat, apare o tuse seacă dar persistentă, nu are poftă de mâncare.
Uneori, îşi vâră ghearele în gură pentru a scoate ceea ce-l jenează, având mari dureri în regiunea faringiană.Tratamentul. Va fi stabilit de către medic şi se axează pe peniciline, vitamine (C şi A), iar când este cazul, dacă animalul nu se poate hrăni, se fac perfuzii cu glucoză, manitol etc.
Pentru a preveni apariţia faringitei este nevoie să se asigure câinelui un adăpost bun, ferit de curenţi, iar alimentele şi apa de băut să-i fie date la temperatura camerei. Se vor scoate din alimentaţie oasele de peşte şi de pasăre.
Gastrita este inflamarea şi congestia puternică a mucoasei stomacului şi reprezintă o condiţie relativ frecventă la câine. De obicei, inflamaţia trece şi la intestine, iar în acest caz se instalează o gastroenterită.Cauze. Alimentele prea reci, prea fierbinţi, oase şi alimente greu digerabile; când stomacul este prea plin se produce o gastrită traumatică.
Semnele bolii. Câinele prezintă vomismente repetate înainte şi după masă, sete exagerată, tristeţe şi o balonare progresivă a abdomenului prin torsiunea stomacului, angajând şi splina.
Torsiunea stomacului În anul 1988 F. I. Ivana şi Simona Popescu Ivana au vorbit despre sindromul de torsiune şi dilatare a stomacului descriindu-l ca pe o afecţiune întâlnită la rasele de câini de talie mare, Dog, Collie, Dobermann, Boxer, care se manifestă prin răsucirea stomacului în jurul axului sau longitudinal, provocând astfel închiderea orificiilor de intrare şi ieşire a alimentelor din stomac. O atare situaţie constituie o urgenţă şi se rezolvă numai chirurgical, de către medicul specialist.
Invaginaţia intestinului subţire este o afecţiune care constă în pătrunderea unui segment de intestin subţire, situat în amonte, într-un alt segment, situat în aval şi se întâlneşte, mai ales, în cazul în care paraziţii sunt localizaţi la nivelul intestinului subţire al câinelui.Tratamentul. Chirurgical; va fi efectuat de către medicul specialist chirurg.
Constipaţia este o afecţiune frecventă la câinii în vârstă, obezi, diabetici sau care sunt sedentari. Se mai numeşte coprostază şi constă în acumularea de fecaloame în intestinul gros. Într-o oarecare măsură, afecţiunea poate fi provocată şi de inflamaţia glandelor perianale, care favorizează coprostaza.Semnele bolii. Câinele nu mănâncă, face eforturi de defecare şi nu reuşeşte acest lucru decât parţial, eliminând crotine uscate şi foarte tari.Tratamentul. Când constipaţia nu poate fi rezolvată cu alimentele fermentescibile (lapte etc.), atunci se vor face clisme cu apă glicerinată.Prevenirea stării de coprostază se poate face prin mişcare multă şi introducerea în alimentaţia zilnică a unui laxativ uşor (ulei de parafină etc.).
Enterita reprezintă o inflamaţie a mucoasei intestinale, variind în grade de gravitate, este întâlnită frecvent la căţei.Cauze. Alimentele uşor fermentescibile (lapte, smântână etc.), parazitoze (ascaridioza, dipilidioza etc.) şi unele boli infecţioase. Oboseala, surmenajul câinilor de vânătoare, afecţiuni ale dinţilor pot determina enterite. Sigur că nu orice enterită trebuie se fie considerată un început de jigodie, dar este bine să consultăm medicul, dacă ea persistă mai multe zile la rând şi mai ales dacă apar scaune cu aspect sangvinolent.
Nu orice enterită este o parvoviroză, dar anamneza proprietarului ne poate orienta în cazuri grave de parvoviroză, pentru a evita stadiul hemoragic al acestei suferinţe.Semnele bolii. Colici abdominale, scaune diareice repetate, uneori cu striuri de sânge, abdomen supt, „de ogar”.Tratamentul. Ce poate face crescătorul: să dea ceaiuri de mentă neîndulcite şi, din şase în şase ore, trei-patru comprimate de Eridiarom (medicament brevetat de Roman Morar, de la Universitatea de Ştiinţe Agricole — Cluj-Napoca); şi dacă nu se rezolvă, să apeleze la medic.
De subliniat, a nu se da niciodată, la câine, ca antidiareic, medicamentul de uz uman Mexaform, deoarece produce hematurie (urinare cu sânge) la această specie. Numai printr-o strictă supraveghere a alimentaţiei se previn enteritele: câinele să nu fie trecut brusc de la o alimentaţie la alta, alimentele să nu fie dure, alterate, mucegăite, reci, sau prea calde, servite în vase murdare etc.
Inflamaţia, Abcesul şi Saculita glandelor perianale De-o parte şi de alta a anusului se găsesc poziţionate glandele perianale, precum doi ciorchini de struguri. Acestea au un canal ce se deschide direct în rect, iar secreţia lor lubrefiază suprafaţa fecaloamelor, facilitând actul defecării.Semnele bolii. Se întâlnesc trei grade inflamatorii la nivelul acestor glande:—inflamarea glandelor fără instalarea unui proces supurativ;—formarea unui abces perianal — urmare a obstruării canalelor glandelor;—formarea saculitei perianale, urmare a abceselor neexprimate.
În cazul inflamaţiei şi abcesului perianal, câinii fac „sanie”, adică îşi freacă anusul de covor, trăgându-şi în faţă membrele posterioare. La examnul local, se observă, pe părţile laterale şi dedesubtul anusului, două tumefacţii, de mărimi ce pot ajunge până la o nucă, calde şi fluctuante.Tratamentul se poate face prin evacuarea manuală a conţinutului glandelor, prin compresiune cu degetul mare şi indexul, de jos în sus, spre orificiul de evacuare, în afară. Manevra se efectuează cu ocazia unei consultaţii la medic sau cu ocazia tunsului.
În caz de recidive, se recurge la extirparea glandelor perianale de către medic.
Atrezia anusului, Prolapsul rectal Există anumite malformaţii care se întâlnesc şi la căţei, precum lipsa, la naştere, a orificiului anal (atresia ani) sau a rectului (atresia recti) sau absenţa anusului şi a rectului (atresia ani et recti). Când orificiul anal lipseşte şi rectul se deschide în vagin, malformaţia se numeşte anus vaginal sau cloacă. Tratamentul este numai chirurgical şi va fi efectuat de medicul specialist.
Prolapsul rectal este întâlnit la toţi căţeii, urmare a unor parazitoze (ascaridioză) şi a scaunelor diareice rebele. Porţiunea rectală ieşită în afară se poate inflama, apoi gangrena şi, în acest caz, se va efectua, de urgenţă, în clinica veterinară, intervenţia chirurgicală necesară.
