Boala afecteaza toate rasele si toate varstele de caini si apare mai frecvent iarna si primavara, indeosebi la cainii subnutriti, cu igiena deficitara, la femele aflate in lactatie sau gestante, precum si la cainii supusi corticoterapiei prelungite.
Simptomele apar dupa o incubatie de 2-3 saptamani.
La cainii adulti, au fost descrise 3 faze de evolutie a bolii: faza de debut, faza de stare si faza terminala.
Faza de debut se caracterizeaza prin aparitia de leziuni pe cap, bot, in jurul ochilor, marginea posterioara a conchiei auriculare, linia inferioara a corpului (torace, abdomen) si cot, jaret, cu trei simptme majore:
~prurit, cu aparitia reflexului otopodal (reflexul de pedalare al membrului posterior, declansat de masajul marginii posterioare a urechii de aceeasi parte);
~depilatii, cu prezenta de papule acoperite cu mici cruste;
~aparitia unui "nisip conchinian" pe marginea posterioara a urechii, bogat in paraziti.
Faza de stare se caracterizeaza prin extinderea leziunilor pe regiuni mai mari ale corpului, in general cu exceptia regiunii dorso-lombare, cu agravarea simptomelor precedente si dezvoltarea leziunilor de grataj (leziuni care apar in urma scarpinarii).
Faza terminala sau faza scvamoasa se caracterizeaza prin piele plisata, crustoasa, urat mirositoare, pruritul este diminuat, starea generala se inrautateste si in final cainele netratat poate muri.
La catei, de cele mai multe ori, simptomele sunt diferite, manifestate prin depilatii discrete si prurit slab; se observa doar descuamatii furfuracee, nisipul conchinian este putin abundent.In general, aceasta forma, mai putin caracteristica, este denumita "sindrom sarcoptic juvenil".Uneori, acest sindrom juvenil afecteaza cainii adulti, in stare proasta de intretinere; pe de alta parte, uneori, cateii pot face forma tipica a raiei.
Diagnosticul se stabileste pe baza pruritului, a nodulilor scabiosi, depilatiilor, nisipului conchinian si a contagiozitatii.Diagnosticul de laborator, prin care se pun in evidenta sarcoptii, este destul de dificil, deoarece acestia sunt rari in leziuni.
Diagnosticul diferential se face fata de: dermatite alergice cu localizari, in general, diferite (dermatita alergica la intepaturi de pureci, localizata, localizata in special in regiunea dorso-lombara, mai putin afectata de raia sarcptica); cheiletieloza, relativ frecventa la caini si catei si foarte asemanatoare sindromului juvenil al raiei sarcoptice; dermatomicoza si demodecie, diferentiate usor pe baza absentei pruritului.
