Plante medicinale

Afinul

Denumire in latina: Vaccinium myrtillus

Familie: Ericacee

Denumire populara:

Descriere: Afinul este un arbust mic,cu ramuri anguloase. Frunzele sunt ovate, denticulate, verzi pe ambele fete.Florile sunt verzui rosietice, dispuse cate 1-2 la subtioara frunzelor. Infloreste in mai-iunie. Fructul este o baca albastra cu suc violaceu.

Raspandire: Creste in regiuni montane, in paduri de conifere, pasuni, pe stanci, pe soluri silicoase, pana la 2500 m altitudine.

Produs vegetal: Produsul vegetal folosit: frunzele si fructele - Folia et fructus vaccini myrtilis.

Recoltare: Frunzele, impreuna cu ramurile, se recolteaza pe vreme insorita, in lunile mai-septembrie, iar fructele cand sunt bine coapte, in lunile iulie-septembrie.

Principii active: Frunzele contin : tanin, arbutina, hidrochinona, mirtilina, neomirtilina. Fructele contin: tanin, pectine, mirtilina, zaharuri, provitamina A, vitamina C, acizi organici (citric, malic, oxalic, succinic, lactic).

Actiune farmaceutica: astrigent, bacteriostatic, hipoglicemiant, antidiareic, , diuretic, creste acuitatea vizuala, antihelmintic.

Indicatii: diabet, reumatism, guta, enterocolita, parazitoze intestinale, infectii urinare, uremie.

Mod de utilizare: Sub forma de infuzie, care se obtine din frunze. Se beau 2-3 cani pe zi.

netmedic.ro

Angelica

Denumire in latina: Angelica archangelica

Familie: Apiacee

Denumire populara: Anghelina, Angelina, Bucinis

Descriere: Este o planta erbacee, vivace, cu un rizom scurt (napiform), gros si radacina fusiforma, ramificata. Rizomul este lung de 8-12 cm si gros de 1-3 cm. Pe partea superioara a rizomului se observa resturi de frunze bazale, care s-au dezvoltat in primul an de viata al plantei. Culoarea radacinii este brun-deschisa la exterior si albicios-laptoasa in interior. Radacinile care pornesc din rizom sunt brune, brazdate longitudinal, lungi pana la 15cm. Tulpina este robusta, inalta de 1-2m, fistuloasa, cilindrica, ramificata, de culoare rosiatica, goala la mijloc si slab brazdata in partea superioara; apare numai in al doilea an de vegetatie. Este striata (are dungi in latime). Frunzele sunt alterne, mari, dintate pe margini, bipenatsectate si cu foliole cordiformovale, neegal serat dintate; au la baza o vagina mare, puternic umflata (este dilatarea, umflatura caracteristica de la baza petiolului). Florile sunt numeroase, albe verzui si asezate in umbela compusa. Infloreste in mai-august. Fructul este o diachena ovoid anguloasa. Fructele sunt turtite, de circa 1cm.

Raspandire: Creste spontan pe langa paraie, rauri si padurile montane si subalpine. In multe parti se si cultiva.

Produs vegetal: Radacinile, adica rizomii cu radacini Rhizoma cum radicibus angelicae. Dupa uscare, acest produs are miros aromat caracteristic, gust amar, aromat. De asemenea, se folosesc in scop medicinal semintele.

Recoltare: Cultura: se inmulteste prin seminte direct in camp. Semanatul trebuie sa se faca imediat dupa recoltarea semintei, pentru ca aceasta isi pastreaza foarte putin timp capacitatea de germinare. Planta creste mai bine in locurile cu subsol umed si nisipos. Recoltarea radacinilor se face in septembrie-noiembrie sau martie-aprilie. Cand planta e cultivata, recoltarea are loc in al doilea, al treilea, al patrulea sau chiar al cincilea an. Radacinile spalate si taiate in bucati groase de 1-3cm si lungi de 10-15cm se usuca la soare, sau in camere putin incalzite.

Principii active: Uleiuri eterice: terpene, eteri, esteri, sulfuri si polisulfuri etilice, alcooli, fenoli, cetone, aldehide.

Actiune farmaceutica: Sedativ, stomahic, colagog, carminativ, expectorant, antireumatic, antiaritmic, galactogen.

Indicatii: Labilitate psihovegetativa, dispepsie, varsaturi, dischinezie biliara, flatulenta, bronsita cronica, astm bronsic (ca sedativ), aritmie extrasistolica, palpitatii, hipogalactie, dureri menstruale.

Mod de utilizare: Decoct din radacina - o lingurita la 250ml de apa se fierbe 4 minute si se infuzeaza 10 minute. Se beau doua cani pe zi, indulcite cu miere. Semintele se prepara sub forma de decoct, o lingurita cu seminte se fierbe 4 minute si se lasa sa infuzeze 10 minute. Se beau doua cani pe zi, indulcite cu miere.

Brusturul

Denumire in latina: Arctium lappa

Familie: Compositae

Denumire populara: Laptuc, Lipan, Scaiul-oii

Descriere: Planta bienala, ierboasa, cu radacina carnoasa, brun-inchisa la exterior si alb-galbuie la interior. Tulpina este ramificata, inalta de 25-65cm. Frunzele sunt alterne, cele inferioare cu diametru mare, lung petiolate, rotunjite la baza sau cordiforme, iar cele superioare sunt mici si ovale. Florile hermafrodite (avand organele mascule si femele in aceeasi floare), tabulare, regulate, purpurii, formeaza capitule groase de 3-4cm, dispuse in corimb. Bracteele involucrului capitular sunt verzi, aproape glabre si incovoiate la varf in forma de carlige, mai lungi decat florile. Fructele sunt achene, lungi de circa 6mm.

Raspandire: Creste prin locuri necultivate, pe langa drumuri, garduri, ziduri, daramaturi etc.

Produs vegetal: Radacina, mai rar frunzele si fructele.

Recoltare: Radacinile se recolteaza in martie, aprilie si septembrie, octombrie. Se usuca in incaperi incalzite sau la soare. Frunzele, care se intrebuinteaza crude, se pot culege in tot timpul verii, iar cele care se usuca se vor aduna in iunie-august, in timpul infloririi. Se usuca la umbra. Fructele se recolteaza coapte si se usuca in locuri uscate si bine aerisite.

Principii active: Inulina, saruri de potasiu, ulei volatil, substante antimicrobiene.

Actiune farmaceutica: Depurativ, antiseptic, antireumatismal, antigutos, colagog si colerectic, antiaterosclerotic, antidiabetic, antisifilitic.

Indicatii: Eczeme, psoriazis, impetigo, acnee, furunculoza, amigdalite, gingivite, pioree alveolo-dentara, reumatism, guta, dischinezie biliara, ateroscleroza, diabet, rujeola, sifilis.

Mod de utilizare: Decoct din radacina - 20g la 1l de apa, se fierbe 4 minute, dupa care se lasa sa infuzeze 10 minute. Acest decoct se utilizeaza intern, 2-3 cani pe zi, sau extern, sub forma de gargarisme. In caz de rujeola, se prepara un decoct dupa modul descris anterior, dar folosind jumatate din doza. La decoctul obtinut se adauga 2 lingurite de miere. Se administreaza cate o lingurita la fiecare 5 minute, 2-3 ore, ceea ce determina o generalizare a aeruptiei si o scurtare a perioadei de stare, grabind vindecarea. Este necesar ca bolnavul sa stea la pat. Frunzele crude se utilizeaza in reumatism, aplicandu-le pe zona dureroasa. Cu frunzele astfel aplicate, se fac bai de soare.

Cinci degete

Denumire in latina: Potentilla reptans

Familie: Rosacee

Denumire populara: Iarba degetelor

Descriere: Planta ierboasa, taratoare, perena, are frunze digitiforme, compuse din cinci foliole sesile. Florile sunt galbene. Infloreste in mai-august.

Raspandire: Creste salbatica, prin locuri umede.

Produs vegetal: Planta intreaga, Herba potentillae reptans.

Recoltare: Mai-septembrie.

Principii active:

Actiune farmaceutica: Antidiareic, antitermic, antireumatismal, antiinflamator, antihemoragic.

Indicatii: Diaree, stari febrile, reumatism, gingivite, hemoragii.

Mod de utilizare: Sub forma de infuzie, se administreaza intern, 2-3 cani pe zi, iar extern ca si gargarisme.

Coada Calului

Denumire in latina: Equisetum arvense

Familie: Equisetaceae

Denumire populara: Barba-ursului, Barba-sasului, Coada iepei, Coada manzului, Codaie, Iarba-de-cositor, Parul-porcului

Descriere: Este o planta perena, erbacee, lipsita de frunze, cu doua feluri de tulpini. Primavara se dezvolta tulpinile simple, brune, fertile (poarta in varf spice cu spori), inalte de 40 cm. Indata dupa fructificare, aceste tulpini fertile putrezesc si in locul lor apar tulpini sterile de 60 cm, mai subtiri, verzi, mult ramificate, avand ramurile laterale dispuse in verticile. Tulpinile sterile apar la inceputul verii. In jurul nodurilor, tulpinile sterile au frunzulite solzoase, brune, in forma de guleras si niste ramurele aciculare (ca frunzele de pin). Aceste ramurele sunt mai lungi la baza tulpinii si mai scurte spre varful ei, dar nu sunt mai lungi decat distanta dintre noduri, ceea ce face planta in intregime sa aiba infatisarea unui con. In pamant, are un rizom ce creste oblic, purtand la noduri radacini subtiri, precum niste tubercule.

Raspandire: Fanete, campuri, ogoare lutoase si umede, maluri cu tufisuri. Cele care cresc pe soluri pur argiloase au cele mai bune calitati curative. In functie de loc, planta are un continut de 3 pana la 16% acid salicilic, care o face atat de pretioasa. Planta care creste pe terenurile fertilizate chimic nu trebuie utilizata. Coada-calului cu ramurile cele mai fine - Coada-calului-de-padure, Equisetum sylvaticum, care creste pe marginile padurilor si crangurilor, are, de asemenea, proprietati medicinale.

Produs vegetal: Tulpinile sterile verzi Herba equiseti.

Recoltare: Recoltate vara in lunile iulie-august. Uscarea se face la umbra. Dupa recoltare, se indeparteaza mai intai partile innegrite de langa pamant, apoi herba se pune la uscat, intinsa in straturi subtiri, fie in aer liber, la umbra, fie in incaperi uscate si aerisite, poduri. Se intorc in fiecare zi. Planta uscata trebuie sa aiba culoare verde-deschis, fara parti brunificate, fara tulpini fertile si fara corpuri straine. Produsul nu are miros, iar gustul este dulceag.

Principii active: Ulei volatil, bioxid de siliciu, saruri de potasiu, acid salicilic.

Actiune farmaceutica: Bronhodilatator, antimicrobian, antiseptic urinar, remineralizant, diuretic, expectorant.

Indicatii: Intern: Insuficienta cardiaca, angina pectorala, diaree, nefrite, tuberculoza, bronsite, anemie, guta, colecistita, reumatism, ulcer gastrointestinal. Extern: gingivita, epistaxis. Pentru efectul sau de coagulare a sangelui, este "de neinlocuit" in sangerari, hemoptizii (expectorantii cu sange), hemoragii. In afectiuni ale vezicii si ale rinichilor, cu nisip si calculi, se folosesc ceaiul si baile. Baile de sezut fierbinti cu ceai de coada-calului se fac bandu-se concomitent ceai. In felul acesta este favorizata eliminarea calculilor. Ajuta in caz de acumulare de apa in pericard, pleura sau maladii infectioase, cu retentie de apa. Coada-calului de mare sau de rau (Equisetum maximum) care creste pe malul raurilor si are tulpina de grosimea unui deget se foloseste doar pentru bai de sezut. Coada-calului de camp sau de padure se utilizeaza pentru ceaiuri luate intern. Pentru catar dureros al vezicii urinare un remediu bun este un decoct de coada-calului: bolnavul se infasoara intr-un halat de baie si lasa aburul cald al decoctului sa actioneze asupra vezicii, timp de 10 minute. Se repeta de mai multe ori. Baile de abur, fierbinti, sunt eficiente si la persoanele in varsta care au dureri si tulburari urinare. Pentru eruptii si prurit (mancarime) ajuta foarte mult baile si compresele cu decoct de coada-calului. Spalaturile si baile sunt utile in caz de panaritiu, carii, plagi vechi supurande, proeminente osoase la calcaie (pinteni), fistule, sicozisul barbii, herpes. Pentru hemoroizi durerosi si noduli hemoroidali se utilizeaza terciul. Pentru sangerari persistente ale nasului (epistaxis) se aplica o compresa realizata dintr-un decoct racit de coada-calului. In mod normal, se utilizeaza 1 lingurita cu varf la 250 ml apa, dar pentru sangerari este nevoie de 2-3 lingurite cu varf la cana de 250 ml. Coada-calului impreuna cu Ventrilica este un bun remediu pentru prevenirea aterosclerozei si amneziei. Tinctura de coada-calului este un remediu in transpiratia picioarelor. Cu aceasta tinctura se frictioneaza picioarele bine spalate si uscate si se bea cu 30 de minute inainte de masa de dimineata 1 cana cu ceai de coada-calului. Pentru matreata, parul se spala zilnic cu decoct de coada-calului, apoi pielea capului se maseaza cu ulei de masline. Pentru Enurezis, se utilizeaza ceai de coada-calului si sunatoare, bandu-se 2 cani pe zi. Ceai, sub forma de gargara, se fooloseste in caz de amigdalita, vegetatii adenoide, stomatite, gingivoragii, fistule. Pentru leucoree (scurgeri albe la femei), se utilizeaza bai de sezut. Coada-calului este un bun remediu pentru bronsita cronica si tuberculoza pulmonara. Rezultatele ultimelor cercetari, potrivit biologului austriac Richard Willfort, justifica presupunerea ca : "Tumorile sunt inhibate in cresterea lor si in final eliminate prin utilizarea ceaiului de coada-calului pe perioada indelungata de timp." Se utilizeaza si cataplasme de coada-calului incalzite la abur, aplicate pe tumora. In cazurile de rigiditate a coloanei vertebrale, din cauza contracturii muschilor paravertebtali, baile de sezut sunt eficiente. In caz de depresii, manii, irascibilitate, se indica baile de sezut de 3 ori pe saptamana. In aceste cazuri se beau si ceaiuri de coada-soricelului, urzici, iar dimineata si seara, cate o cana de ceai de coada-calului.

Mod de utilizare: Infuzie: 250 ml apa fiarta se toarna peste o lingurita cu varf de coada-calului. Se infuzeaza 2 minute. Prisnita: Un pumn cu varf de coada-calului se pune intr-o sita care se suspenda deasupra unei oale in care fierbe apa. Cand planta este fierbinte si inmuiata, se infasoara intr-o bucata de panza si se aplica pe partea afectata. Se va mentine calda. Peste prisnita se aplica o folie de plastic, apoi se infasoara cu un fular de lana. Baia de sezut: 100 g de coada-calului se pune in apa rece si se lasa la macerat 12 ore, apoi se incalzeste, se strecoara si se adauga la apa de baie. Pentru o baie este nevoie de o galeata de 5 litri, plina cu plante proaspete. Baia se face timp de 20 de minute. Se poate folosi un lighean mare sau o cadita. Regiunea inimii trebuie sa fie afara din apa. Este important ca bolnavul sa fie imbracat. Sus, in halat de baie, apoi un pulover gros, iar in picioare sosete groase de lana. Bazinul fiind in apa se maseaza usor, de 2-3 ori, regiunea abdominala de sus in jos., apoi dinspre lojile renale in jos spre vezica urinara. Dupa baie nu va stergeti, ci, inca ud, imbracati halatul de baie si stati in pat pentru a transpira timp de o ora. Apa de baie se poate utiliza inca de 2 ori, reincalzindu-o. Tinctura: 10 g de coada-calului proaspata se macereaza in 50 ml vodca de 40 grade. Se tine la soare sau intr-un loc la cald timp de 14 zile. Se agita zilnic, apoi se strecoara. Se poate pune la 1l de vodca si coada-soricelului, galbenele, tataneasa, traista-ciobanului, cate o mana din fiecare planta. Compresa de pulpa: Coada-calului proaspata se spala bine si se zdrobeste cu tocatorul de lemn.

Coada soricelului

Denumire in latina: Achillea millefolium

Familie: Compositae

Denumire populara: Alunele, Sorocine

Descriere: Planta ierboasa, vivace, aromatica, inalta de 20-70 cm si cu tulpina putin paroasa. Are doua feluri de tulpini aeriene, unele mai groase florifere, foliate, ramificate la partea superioara si terminandu-se cu capitule formate din flori mici si altele sterile, purtand numai frunze. Frunzele sunt alterne, sesile, lanceolate, penat-sectate, mai mult sau mai putin paroase si cu miros aromat si gust amar astringent. Florile sunt grupate in capitule ovoide reunite la randul lor in corimb la extremitatea tulpinii. Fiecare capitul contine 5-6 flori marginale pentamere, ligulate, tridintate, de culoare alba, uneori roza pana la rosie si flori interioare regulate, tubuloase cu 5 stamine. Fructul este o achena.

Raspandire:

Produs vegetal:

Recoltare: De la ceasta planta se recolteaza florile, culese la amiaza, -Flores millefolli - fara peduncul, in timpul infloririi, sau planta intreaga fara radacina.Infloreste in luna iunie, pana in septembrie. Uscarea se face la umbra, in incaperi aerisite sau in aer liber, pe rame acoperite cu hartie. Florile nu trebuie sa aiba fructificatii si nici peduncule. Culoarea florilor dupa uscare trebuie sa fie alba-galbuie.

Principii active: Ulei volatil, cineol, borneol, pinen, limonen, cariofilen, azulen, achileina, acid achileic, acizi organici, formic, acetic, proionic, valerianic, alcool etilic, metilic.

Actiune farmaceutica: Intern: Bronhodilatator, expectorant, antispastic bronsic, diminueaza secretiile gastrice, dezinfectant si calmant gastrointestinal, antispastic biliar, decongestiv hemoroidal, analgetic, hemostatic. Extern: Calmant antiinflamator si dezinfectant (bai sau comprese).

Indicatii: Anorexie, enterocolite, gastrita, colici hepatice, bronsite, hipermenoree, dismenoree (regleaza hemoragiile abundente si calmeaza durerile), hemoroizi, cistite. Pentru viermi intestinali - infuzie de 10 g din planta la 100 ml apa. Se bea dimineata inainte de masa. Se recomanda si in starile alergice. Extern: In arsuri, plagi supurate, ulcere varicoase, eczeme, sub forma de bai sau comprese, iar in abscese dentare, gargara. Pentru bai, 30-60 g planta la 1 l de apa. Se adauga si radacina de tataneasa. Are proprietatea de a regenera tesuturile. Pentru hemoroizi, se recomanda un amestec de coada-soricelului cu frunze de urzica, intern, 2-3 cani pe zi. Planta are o mare importanta pentru afectiunile genitale ale femeilor, recomandandu-se cure cu ceai de coada-soricelului. In cazuri de cancer uterin, se beau 4 cani de ceai pe zi. In anexite, baile de sezut cu coada-soricelului vindeca. Este indicat si in: enurezis, leucoree(scurgeri albe), recomandandu-se 2 cani de ceai pe zi. Pentru fibron uterin, se vor face bai de sezut cu ceai de coada-soricelului. Fetele tinere, carora nu le-a venit menstruatia, li se recomanda o cana de ceai de coada-soricelului, pe stomacul gol, inainte de masa de dimineata pana la instalarea ciclului. Pentru femeile care sunt la menopauza, ceaiul este calmant. In nevrite, se fac bai de maini si de picioare cu coada-soricelului. Ceaiul este indicat si in ameteli, greata, dureri oculare, lacrimare, cefalee. Migrena cauzata de schimbari de vreme este adesea ameliorata dupa o cana de ceai de coada-soricelului, baut cald, cu inghitituri rare. Daca ceaiul se bea regulat, migrena poate disparea. Actioneaza direct asupra maduvei osoase, stimuland reinnoirea sangelui. De aceea, se recomanda in afectiuni ale maduvei osoase, leucemii. Se bea ceai, se fac bai si frectii cu tinctura de coada-soricelului. In cancer pulmonar, se recomanda ceaiul de coada-soricelului, baut dimineata si seara, impreuna cu radacini de obligeana, care se mesteca in timpul zilei. Ceaiul este eficient si in: hemoroizi care sangereaza, hematemeza, melena, arsuri la stomac (pirozis). Ceaiul remediaza lipsa de apetit, elimina balonarea si crampele stomacale, este util in afectiuni ale ficatului, inflamatii ale tractului gastro-intestinal s reglementeaza scaunele. Deoarece coada-soricelului ajuta in afectiuni circulatorii si spasme vasculare, se recomanda in cardiopatia ischemica (angina pectorala). Este indicat si in afectiuni renale. O alifie preparata din flori de coada-soricelului se utilizeaza pentru hemoroizi. Baile de sezut sau spalarea cu un decoct elimina mancarimile vaginale (prurit vulvar).

Mod de utilizare: Infuzie: 250 ml apa fiarta se toarna peste o lingurita cu varf de planta. Se lasa 1/2 de minut si se strecoara. Tinctura: Florile de coada-soricelului, culese pe vreme insorita, se aseaza intr-o sticla, se toarna peste ele vodca de 40 grade, apoi se lasa acoperite la soare, timp de 14 zile, dupa care se strecoara. Alifia de coada-soricelului: 90 g de unt nesarat sau untura se pun la incalzit, se adauga 15 g flori de coada-soricelului proaspat culese si taiate fin si 15 g frunze de zmeur, taiate fin. Se amesteca pana se topeste grasimea si se iau de pe foc. Se lasa 12 ore acoperite. In ziua urmatoare se reincalzesc, se strecoara printr-o bucata de panza si se toarna in borcane curate, pastrandu-se in frigider. Baia de sezut: 100 g de coada-soricelului (planta intreaga) se lasa la macerat in apa rece, timp de 12 ore, dupa care se incalzeste pana la fierbere si se adauga in apa de baie.

Feniculul

Denumire in latina: Foeniculum vulgare

Familie: Umbelliferae

Denumire populara: Moluza, Anason-mare, Chimen-dulce, Anason-dulce, Secarea-de-gradina

Descriere: Planta erbacee, bianuala sau perena. Are tulpina dreapta, inalta pana la 2m, cilindrica, fin striata longitudinal, fistuloasa si ramificata, incepand de la baza. Frunzele de la baza au petiol lung. Sunt intregi, rotunde, in forma de rinichi si creste. Frunzele pedunculare dinspre varf sunt trifoliate. Florile, galben-aurii, sunt mici, regulate, pentamere si dispuse in umbele mari terminale. Fructele sunt ovoidale, putin turtite lateral. La maturitate, au culoare cenusie sau brun-verzuie, cu miros placut, caracteristic, aromat si gust dulceag, usor arzator.

Raspandire: Este o planta de cultura.

Produs vegetal: Fructele.

Recoltare:

Principii active: Ulei volatil - anetol, estrogal, fencone, lipide, aleurona, zaharuri, mucilagii, substante amare.

Actiune farmaceutica: Antiinflamator, antiseptic, carminativ, sedativ, , diuretic, galactogog, expectorant, sudorific, antispastic. Atentie! in cantitati mari, la femei, produce hemoragie uterina.

Indicatii: Intern: Astm bronsic, bronsite, tuse convulsiva, balonari abdominale, dispepsie, enterocolita, insuficienta pancreatica, hipogalactie, balonari abdominale, anorexie, colici abdominale.

Mod de utilizare: Extern: laringite, faringite, amigdalite, infectii oculare, hematom. Pentru copii, 5-6 fructe zdrobite, iar la adulti, 1/2 lingurita de fructe - la 200ml apa clocotita. Se infuzeaza 1/2 minut si se strecoara. In stari anexioase, se administreaza urmatorul Rp: fenicul 2g, magheran 2g, menta 2g. Se infuzeaza 3 minute in 1l apa clocotita. Apoi se strecoara. Se bea in cursul unei zile. Extern: Infuzia obtinuta din 2 lingurite seminte, infuzata 2 minute in 250 ml apa clocotita, se utilizeaza sub forma de gargarisme, in faringite, amigdalita, sau sub forma de aplicatii locale (cataplasme), facilitand cicatrizarea plagilor.

Frasin

Denumire in latina: Fraxinus excelsior

Familie: Cleaceae

Denumire populara:

Descriere: Arbore inalt de 1-30m, cu frunze imparipenate, compuse din 7-13 foliole sesile. Infloreste inainte de a se dezvolta frunzele in aprilie-mai. Florile sunt lipsite de invelis floral. Fructul este o samara.

Raspandire: Creste spontan, prin paduri, lunci etc., locuri umede.

Produs vegetal: Coaja si frunzele.

Recoltare: Coaja se recolteaza in aprilie-mai, de pe crengile si radacinile tinere (de cel mult 4 ani). Frunzele se aduna in mai-iunie. Daca se folosesc imediat, proaspete, se pot recolta in orice timp al anului. Uscarea se face la umbra.

Principii active: Manitol, inozitol, cvercetol, acid malic, gume, ulei volatil.

Actiune farmaceutica: Sudorific, colagog, coleretic, cicatrizant, laxativ, intiinflamator intestinal, antigutos, antireumatismal, diuretic, astringent.

Indicatii: In colecistite, angiocolite, ulcer, afectiuni intestinale, diaree, afectiuni renale, guta, reumatism, boli de piele.

Mod de utilizare: Infuzie: 1 lingurita de frunze, la 250ml apa clocotita, se infuzeaza 3 minute. Se strecoara. Se beau 2-3 cani pe zi. Decoct: 50g scoarta la 1l apa, se fierbe 4 minute si se infuzeaza 10 minute. Se beau 3 cani pe zi. Decoctul este foarte eficient in guta, reumatism, diaree.

Fumarita

Denumire in latina: Fumaria officinalis

Familie: Fumariceae

Denumire populara: Fumul-pamantului, Iarba-de-curca, Saftarea

Descriere: Planta anuala, pitica, ierboasa, inalta de 20-70 cm, glabra, cenusie. Frunzele sunt imparipenate, cu segmente lanceolate, verde pal. Florile sunt rozacee, viorii, purpurii, violete, albe spre baza si rosii la varf, dispuse in raceme terminale. Infloreste in mai-septembrie. Frucetele sunt silicule mici, globuloase.

Raspandire: Creste prin locuri ruderale sau cultivate.

Produs vegetal: Planta intreaga fara radacina, recoltata in timpul infloririi.

Recoltare:

Principii active: Acid fumaric, fumarina, alcaloizi, K, tanin.

Actiune farmaceutica: Sedativ, depurativ, tonic, colagog si coleretic, laxativ, febrifug, aperitiv, calmant, hipnotic.

Indicatii: Astenie, dischinezii biliare, colici biliare, cefalee, actiuni hepatice, constipatie, obezitate, amenoree, ateroscleroza, febra, hipotensiune arteriala, afectiuni renale, oligurie, eczema, acnee, artrita.

Mod de utilizare: Infuzie: Se prepara o infuzie slaba din 3g planta la 1 cana apa clocotita. Se infuzeaza 3 minute. Se beau 2 cani cani pe zi. Ceaiul mai concentrat si folosit in cura prelungita are efect hipotonizant si de pierdere ponderala. Trebuie administrat cu prudenta, deoarece in cure prelungite poate avea efect hemolizant. M.Mulot mentioneaza ca modul de actiune al plantei difera in raport cu timpul de administrare. Administrat zilnic, in primele 8 zile are efect tonic, aperitiv, depurativ. Se fac 2-3 cure de opt zile cu pauza intre cure de 10 zile. Continuand cura, peste 8 zile, pana la 20 de zile, actioneaza ca si calmant si hipnotic, determinand somnolenta si o incetinire a circulatiei sanguine. Decoct: Se prepara din 60g planta care se fierbe 4 minute, in 1/2 l apa, apoi se lasa sa infuzeze 10 minute. Se badijoneaza regiunea cu eczema sau acnee de 2 ori pe zi.

Galbenelele

Denumire in latina: Calendula officinalis

Familie: Compositae

Denumire populara: Calinica, Filimica, Filimina, Galbenele, Hilimica, Rosioara, Rujulita, Rusnica

Descriere: Planta erbacee,anuala, cu tulpina ramificata, tufoasa, inalta de 20-70 cm. Frunzele inferioare aproape spatulate, cele superioare oblongi, lanceolate, atenuate in petiol, lungi de 5-12 cm, mai mult sau mai putin paroase, pe ambele fete, pe matgini usor dintate sau aproape intregi. Flori galben-portocalii sau galben-rosietice sunt dispuse in capitule terminale mari, alcatuite din flori lingulate tridintate, pe margini de culoare galben-portocalie si flori centrale tubuloase. Infloreste din mai pana in septembrie. Radacina este pivotanta.

Raspandire: Planta se gaseste in gradini parasite sau cultivate.

Produs vegetal: Se utilizeaza numai florile marginale (Flores Calendulae sine receptaculis), fie intregul capitul (Flores Calendulae cum receptaculis). Ambele produse au miros slab aromat, gust amarui-sarat.

Recoltare: Se culeg si tulpinile si frunzele. Recoltarea trebuie sa se faca pe vreme insorita, cand puterile curative sunt potentate la maximum. Exista mai multe varietati cu capitulele complet acoperite cu petale, cu stamine de culoare inchisa sau deschisa. Valoarea medicinala este aceeasi. Pot fi culese proaspete din gradina si utilizate. Se culeg din luna iunie pana toamna tarziu.

Principii active: Saponozide, caroten, calendulina, flavonoide, principii amare, mucilagii, gume, rezine, ulei volatil.

Actiune farmaceutica: Sudorific (creste secretia sudorala), colagog, coleretic, cicatrizant, sedativ, antiinflamator, gastrointestinal, emolient, bactericid si antitrichomoniazic.

Indicatii: Dischinezii biliare, ulcer gastric si duodenal, dismenoree, anterocolite. Ceaiul, ca depurativ al sangelui, este de mare ajutor in hepatita acuta (virotica), baut in cantitati de 2-3 cani pe zi. Ulceratii canceroase, tumorile canceroase, ranile supurande care nu se vindeca, se spala cu o infuzie din parti egale de galbenele si coada-calului. Se va utiliza o lingura cu varf din acest amestec la 1/2 l apa. Ceaiul este, de asemenea, un bun remediu pentru infectii urinare. In inflamatia tractului gastro-intestinal (gastroduodenite, colite, ulcere), ceaiul se bea cate 3 cani pe zi. Ceaiul facut din flori prospete de galbenele este adjuvant in tratamentul febrei para-tifoide si P.E.S.

Mod de utilizare: Infuzie: 1 lingurita cu varf la 250 ml apa. Se beau 4 cani pe zi. Extern: Baia de sezut: 2 pumni plini cu planta proaspata sau 100 g planta uscata. Spalare: Spalaturi vaginale in infectii cu Trichomonas vaginalis, si ca cicatrizant si antiinflamator in tratamentul plagilor, arsurilor, degeraturilor si al ulceratiilor. Se pune 1 lingura cu varf de planta la jumatate litru apa fiarta, se infuzeaza 2 minute (acoperit): se foloseste usor caldut (38 grade C). Alifia: 500 g margarina, untura sau alta grasime. Se pun 2 pumni plini cu varf de planta taiata marunt cu cutitul (floare, tulpina, frunze). Planta se recolteaza cu tulpina si flori, se scurge de apa si se pune in grasimea topita (sa fie calduta, nu fierbinte). Se amesteca cu o lingura de lemn si se lasa acoperita 12 ore (cu focul stins). A doua zi, se reincalzeste si se strecoara prin panza sau tifon. Scursura se pune in borcan, la frigider. Aceasta este alifia. Resturile de planta se pun in alt borcan, la frigider si se folosesc sub forma de cataplasme, de 3-4 ori. Alifia se intrebuinteaza in : contuzii, entorse, varice, flebite, ulcere varicoase, hemoroizi, plagi zdrobite, cicatrice post-operatorii, tumori, adenopatii, fistule, degeraturi, aesuri, ganglioni mariti, ulceratii la san, chiar daca acestea sunt maligne. Sucul proaspat: Frunzele, tulpinile, florile se spala si, ude, se pun in centrifuga de sucuri. Sucul obtinut se pune intr-o sticluta la frigider si se foloseste pentru badijonaj in caz de prurit intens, de scabie (raie). Se utilizeaza cu succes in cancerul pielii. Cu ajutorul alifiei pot fi eliminate cu usurinta si crustele din nas. Oriunde se aplica compresa cu aperitiv suedez, se da in prealabil cu alifia de galbenele. In cazul tumorilor, se poate aplica alifie in strat gros. Infectiile fungice in zona genitala, cu prurit intens (mancarime), se trateaza cu baia cu decoct din planta proaspata: 5 linguri planta uscata sau 2 pumni plini cu planta proaspata pentru baie, cu durata de 10 minute. Plantele se pot folosi de 3-4 ori.

Hameiul

Denumire in latina: Humulus lupulus

Familie: Cannabaceae

Denumire populara:

Descriere: Este o planta vivace, cataratoare pe arbori.Tulpina lui este aspra, urcatoare si agatatoare, iar frunzele sunt petiolate, cate 2 la nod (opuse) si cu 3-5 lobi, ca si frunzele vitei-de-vie, crestate si cordate la baza. Are doua feluri de flori (mascule si femele). Florile femele sunt formate din numeroase frunzulite galbene-verzui, asezate in jurul axei. Ele sunt grupate in inflorescente de forma ovala (conuri sau strobuli) si au o lungime de 2-3 cm. Florile mascule sunt verzi, dioice, dispuse in ciorchine pe planta. Fructele sunt globuloase, putin turtite, de culoare brun-deschis si cu o grosime de cca 2 mm. La baza bracteelor (frunzulitelor) si pe suprafata frunzelor se gasesc numeroase glande de culoare galben-portocalie, care contin un ulei rasinos, cu miros caracteristic.

Raspandire: Creste prin lunci, cranguri, paduri, zavoaie, pe langa ziduri, garduri etc.

Produs vegetal: Se admit numai conurile, care, dupa uscare, au culoarea galben-verzuie. Conurile trebuie sa fie intregi, iar bracteele sa nu fie desfacute de pe conuri, caci in acest caz se pierde o parte din principiul activ - Lupulina. Pedunculul sa nu fie mai lung de 1 cm.

Recoltare: De la Hamei, se recolteaza varfurile vegetative si conurile femele - Summitates et strobuli lupuli. Recoltarea se face in timpul infloririi, iunie-august. Se culeg in cosuri sau saculete, ca sa nu se preseze si sa nu se incalzeasca. Imediat dupa recoltare, ele trebuie scoase din cosuri sau saci si tinute la umbra intr-o incapere curata, pentru a se racori. Dupa ce se racoresc, conurile se intind in straturi foarte subtiri, pentru a se usca perfect. In nici un caz conurile nu se pun la uscat fara sa fi fost in prealabil racorite (vanturate usor cu mana). In caz contrar, dupa uscare, ele capata o culoare bruna, drogul pierzand din valoare. Astfel uscat, drogul se pastreaza in lazi captusite cu hartie, bine presat, puse in incaperi uscate si intunecoase.

Principii active: Conurile contin ulei volatil, sescviterpene, ester valerianic, rezine, lupulina, humulona, substante minerale, tanin, derivati flavonici, substante estrogene.

Actiune farmaceutica: Antispastic, stimuleaza secretia gastrica, diuretic, antituberculos, bacteriostatic, actiune moderata asupra functiilor genitale: se utilizeaza in combaterea blenoragiei, onanismului, spermatoreei (prin actiunea lupulinei). Extern: antiseptic.

Indicatii: Insomnie, tuberculoza, anorezie, nevroze cu anxietate, trichomanas vaginalis, acnee, seboree.

Mod de utilizare: Intern: Infuzie: sedativ- 1 ligura si jumatate de conuri la 200 ml apa clocotita, se bea fractionat in 3 reprize in decursul unei zile. Infuzarea este de 2 minute; somnifer - 1 lingura de conuri la 200 ml apa clocotita. Infuzare 2 minute. Se bea seara la culcare. Tinctura: 10g conuri se macereaza in 90 ml alcool de 40 grade. Se administreaza 2-4 g pe zi. Extern: Infuzie: Acnee, seboree, 4g% sub forma de comprese, spalaturi vaginale 8g%. Lastarii tineri sau varfurile vegetative constituie un medicament antiscorbutic si diuretic, in alimentatie se utilizeaza drept leguma, ca si sparanghelul. Pe inflorescentele femele, se afla niste glande, care se desprind usor de planta, dand o pulbere fina galbena: lupulina, care se utilizeaza ca medicament. Are proprietati tonice, stomahice si diuretice.

Hreanul

Denumire in latina: Cochlearia armoracia

Familie: Crucifere

Denumire populara: Chrean, Hirean, Irean, Radacina salbatica

Descriere: Planta ierboasa, perena, cu rizom gros, carnos si frunze inegal sectat-penate. Florile sunt mici, albe, dispuse in recem paniculat. Fructele sunt silicule globuloase sau ovale.

Raspandire: Cultivata sau salbatica prin locurile de cultura.

Produs vegetal: Radacina.

Recoltare: Se aduna in octombrie-noiembrie.

Principii active:

Actiune farmaceutica:

Indicatii:

Mod de utilizare: Se utilizeaza ca atare, fiind un bun condiment. Sub forma de otet de hrean, se utilizeaza in tratarea acneei.

Ienuparul

Denumire in latina: Juniperus communis

Familie: Abietaceae

Denumire populara: Ialovat, Cetina, Janibahar

Descriere: Arbust de 1-2 m inaltime, cu frunze triplu verticilate, aciculare, tepoase, intotdeauna verzi, asezate aproape perpendicular pe ramuri. Florile de sex diferit se inchid in aprilie-mai. Fructul este o baca (baca falsa) neagra, de marimea unui bob de mazare, prezentand deasupra o crestatura in trei muchii: se coace numai in al doilea an.

Raspandire: Prin pasuni, locuri stancoase, zavoaie, paduri, mai mult in etajul montan.

Produs vegetal: Fructele

Recoltare: Se recolteaza cand sunt coapte, in lunile septembrie-decembrie, culoarea boabelor trebuie sa fie neagra. Pe cat posibil, se aleg fructele normal dezvoltate si coapte, cernandu-le prin site. Uscarea se face la soare sau in camere incalzite.

Principii active:

Actiune farmaceutica: Aperitiv, antialgic, diuretic, antigutos, antiseptic, emenogog.

Indicatii: Anorexie, artrita, reumatism,, guta, infectii ale tractului biliar, prostatita, bronsita cronica, litiaza renala, tulburari ale ciclului menstrual, leucoree.

Mod de utilizare: Infuzie: 5g boabe macinate se infuzeaza 5 minute in 250 ml apa clocotita. Se beau trei cani pe zi. Tinctura: 100g boabe macinate se macereaza in 1/2 l alcool 45-50 grade, timp de 4-5 zile. Apoi se strecoara. Se administreaza 15 picaturi pe zi, in ceai sau supa. Extern se utilizeaza in reumatism, sub forma de frectii ale zonelor dureroase. Esenta de ienupar are efect stupefiant si soporific.

Isopul

Denumire in latina: Hysopus officinalis

Familie: Labiatae

Denumire populara:

Descriere: Arbust mic cu tulpina lemnoasa, la baza inalt de 30-80cm. Frunzele sunt intregi, ingust lanceolate. Florile sunt albastre, rar albe, dispuse in verticile, formand spice unilaterale. Infloreste in iulie-august.

Raspandire: Planta ornamentala, creste si in apropierea terenurilor cultivate.

Produs vegetal:

Recoltare: Se face culegand plantele inainte sau in timpul infloririi. Uscarea se face la umbra.

Principii active: Ulei volatil, heterozide, gume, substante amare, compusi sterolici, compusi triterpenici, hisopina, saponine, colina, tanin, saruri minerale.

Actiune farmaceutica: Behic, expectorant, diuretic, colagog, digestiv, vulnerar, revulsiv, tonic.

Indicatii: Bronsite, astm, dispnee, afectiuni renale, dischinezie biliara, dispepsie, aerofagie, meteorism abdominal, entorse, plagi.

Mod de utilizare: Infuzie: 1 lingurita cu varf la 250ml apa clocotita, se infuzeaza 3 minute. Se beau 2-3 cani pe zi indulcit cu miere. La persoanele cu excitabilitate nervoasa crescuta si la copii, se administreaza doze mai mici. Sub forma de comprese, se utilizeaza in entorse. De asemenea, infuzia se utilizeaza sub forma de gargarisme, in angina. Sirop de isop: peste 100 g isop se adauga 1 l de apa clocotita. Se lasa sa infuzeze pana la racire. Apoi se strecoara si se adauga 1600 g miere. Se pune la foc sa se incalzeasca si inainte de a da in clocot se ia de pe foc. Se lasa sa se raceasca. Se administreaza 4-6 linguri pe zi in afectiuni respiratorii.

Levantica

Denumire in latina: Lavandula angustifolia

Familie: Labiatae

Denumire populara: Aspic, Levand, Livant

Descriere: Subarbust inalt de 30-100 cm, cu ramificatii bogate. Tulpina lemnoasa, patrunghiulara da nastere la ramuri ierboase, anuale. Frunzele oblonglanceolate sau ingust-lanceolate, sesile, la inceput sunt de culoare aurie, mai tarziu devenind verzi. Infloreste in iunie-august. Florile de culoare albastra-violacee sunt dispuse intr-un spic lung, subtire si intrerupt.

Raspandire: La noi se afla numai cultivata.

Produs vegetal: Varfurile plantei si florile

Recoltare: Varfurile florale se culeg in iunie-august, in momentul infloririi, incepand cu anul al doilea. Tot in acest timp se culeg si florile separat, cu varfuri si ramuri.

Principii active: Alcooli, linalol, borneol, geraniol, cineol, derivati cumarinici.

Actiune farmaceutica: Diuretic, antispasmodic, sudorific, tonic, dezinfectant, febrifug, usor hipnotic.

Indicatii: Oligurie, uremie, astenie, anxietate, hiperexcitabilitate nervoasa, guturai, laringita, bronsita, tuse convulsiva, astm, gripa, stari febrile, insomnie, migrena, leucoree, plagi, prurit tegumentar.

Mod de utilizare: Infuzie: 5g planta se infuzeaza 3 minute intr-un litru de apa clocotita. Se beau 2-3 cani pe zi cu efect calmant. Infuzia mai concentrata, din 20-30 g la 1 l de apa clocotita, infuzata 3 minute, are efect excitant, sudorific, diuretic, tonic, dezinfectant. Tinctura: 100 g flori se macereaza in 1/2 l alcool, timp de 15 zile. Apoi se strecoara si se pastreaza in sticle bine inchise. Se utilizeaza sub forma de frectii ale capului, intarind firul de par. Sub forma de comprese, aplicate 10 minute pe regiunea dureroasa, amelioreaza durerile in reumatism si contuzii. Sub forma de gargarisme, cateava picaturi la un pahar de apa calduta, se recomanda in ulceratii ale mucoasei bucale si ale limbii. A nu se administra in doze mari, provocand o stare de excitabilitate crescuta, urmata de deprimare nervoasa si cardiaca, somnolenta, hipotermie.

Macris de padure

Denumire in latina: Oxalis acetosella

Familie: Oscalidaceae

Denumire populara: Clopotei-fermecati, Trifoi-acru

Descriere: Macrisul de padure creste din abundenta in paduri, unde, cu frunzele sale de culoare verde deschis si frumoasele flori albe, acopera solul. Este o planta mica, avand tulpina taratoare. Frunzele sunt trifoliate. Florile au culoare alba, sunt scurt pedunculate si dispuse in capitule aproape globuloase. Capitulele sunt prinse cate unul in varful pedunculelor axilare.

Raspandire:

Produs vegetal:

Recoltare:

Principii active:

Actiune farmaceutica:

Indicatii: Boala Parkinson.Se bea suc, 2-3 picaturi, in ceai de coada-soricelului, cu inghitituri rare.Extern, se frictioneaza coloana vertebrala.

Mod de utilizare: Infuzie: 1 ligurita de frunze proaspat culese la 1/2 litru apa fiarta. Se lasa sa infuzeze 30 de secunde. Apoi se strecoara. Suc proaspat: Frunzele se spala si se pun in extractorul de sucuri.

Murul

Denumire in latina: Rubus fructicosus

Familie: Rosacee

Denumire populara: Rug-de-mure, Amura

Descriere: Este un arbust prevazut cu spini drepti sau recurbati.Tulpina este anguloasa, dreapta sau curbata, cu frunze palmat-compuse, paroase pe fata interioara. Florile albe sau roze, dispuse corimbifer, se deschid in iunie-iulie. Fructele carnoase, compuse, negre, sunt placute la gust, dulci, acrisoare.

Raspandire: Planta este comuna prin paduri, tufisuri, locuri necultivate etc.

Produs vegetal: Frunzele si fructele.

Recoltare: Frunzele se aduna in mai-iunie si se usuca la umbra. Fructele se culeg coapte.

Principii active: Vitamina C, tanin, flavone, acizi organici.

Actiune farmaceutica: Astringent, antiseptic, antidiareic, hemostatic, diuretic, vulnerar, antiinflamator.

Indicatii: Diaree, colite, gingivite, gastroenterite, fistule anale, leucoree, afectiuni renale si ale vezicii urinare.

Mod de utilizare: Intern: Infuzie, 1 lingurita la 250ml apa. Extern: Gargarisme - se face gargaracu o infuzie mai concentrata (2 lingurite la 1 cana de apa), de 2-3 ori pe zi. Sub forma de cataplasme se utilizeaza in hemoroizi sau fistule anale. In leucoree, se recomanda irigatii vaginale cu o infuzie concentrata de frunze de mur. Fructele sunt consumate ca atare, fiind bogate in vitamina C si zaharuri naturale.

Musetelul

Denumire in latina: Matricaria chamomilla

Familie: Compositae

Denumire populara: Romanita, Matricea, Moruna, Romanita bruna

Descriere: Planta ierboasa, anuala, spontana, cu tulpina ramificata spre varf si inalta de 20-30cm. Frunzele neparoase (glabre) de doua ori penat-compuse (bipenat-partite), foliolele (segmentele) lineare. Florile mici, grupate in capitule mici de 1,5-2 cm la varful ramurilor. Florile de pe margini (radiale) sunt albe si lingulate (petalele sunt unite in forma unei limbi sau lingule), iar cele din mijloc sunt galbene si tubulare (petalele sunt reunite intr-un tub cinci-dintat la partea superioara). Musetelul bun are un miros caracteristic si penetrant, deosebindu-se de celelalte apecii inrudite prin aceea ca are receptaculul capitulului (extremitatea superioara a pedunculului, pe care sunt situate florile) bombat, conic, gol in interior (fistulos), iar printre flori, care se desfac usor de pe receptacul, nu exista bractee sau paiete (frunzisoare mici solzoase). Fructele sunt achene, nearipate.

Raspandire: Musetelul creste prin locuri cultivate si necultivate.Infloreste in lunile mai pana in septembrie.

Produs vegetal: Florile, fara peduncul, recoltate in lunile mai-august.

Recoltare: Recoltarea se face pe timp uscat, dupa ce se ridica roua. Florile ofilite nu se culeg. Recoltarea se face cu piepteni speciali sau cu mana, adunand capitulele florale. Florile se intind la umbra, pentru a se racori, apoi sunt date la vanturatoare, pentru a se indeparta corpurile straine si praful. Dupa aceasta, florile se dau prin ciur, pentru selectionarea si uniformizarea lor. Astfel, se indeparteaza florile mici si cele care au fost recoltate cu peduncul. Operatia de inlaturare a florilor cu peduncul se face usor printr-o miscare speciala a ciurului de jos in sus. In felul acesta , florile cu peduncul ies la suprafata, se aduna apoi cu mana si se indeparteaza. Uscarea florilor se face in uscatorii sau in poduri bine aerisite, intinse pe hartie in straturi foarte subtiri. Daca se usuca in poduri, ele trebuie intoarse ca sa nu se mucegaiasca. Acest lucru trebuie facut insa cu foarte multa atentie, pentru ca florile sa nu se faramiteze.

Principii active: Ulei volatil, azulen, chemazulen, flavonozide, colina, matricina, epigenina, umbeliferona, acid salicilic, rezine, fitosterine, substante de natura cumarinica cu actiune spasmolitica.

Actiune farmaceutica: Anestezic, dezinfectant, antiinflamator, antiseptic, bacteriostatic, bactericid, sedativ, carminativ, antispastic, gastric si intestinal, cicatrizant, sudorific, antidiareic. Nu este nici o exagerare cand musetelul este numit ca "un leac pentru orice boala", in special pentru copii.

Indicatii: Gastrite, enterocolite, diaree, balonari, colici intestinale, dismenoree (tulburari menstruale), amenoree, insomnii, orhite, nefrite, conjunctivite, gingivite, abscese.

Mod de utilizare: Baile si spalaturile cu musetel sunt indicate in stare de epuizare, pentru efectul sedativ. Musetelul stimuleaza peristaltismul intestinal, fara a provoca purgatie si de aceea este indicat in hemoroizi, atat intern sub forma de ceai, cat si extern - alifia de musetel. In sinuzite, se fac inhalatii cu abur de musetel, iar in nevralgii, se fac frectii cu ulei de musetel. Uleiul de musetel indeparteaza oboseala membrelor, iar florile fierte aplicate pe o vezica bolnava, sub forma de terci, diminueaza durerea. Se poate aplica ulei cald in ureche, 2-3 picaturi, de 2 ori pe zi. Uleiul de musetel este folosit de asemenea in masajul membrelor paralizate.

Nalba

Denumire in latina: Malva vulgaris

Familie: Malvaceae

Denumire populara: Casul popii, Cas, Nalba-marunta, Nalba-mica

Descriere: Nalba cu frunze mici, nalba mica (casul popii), creste pe zidurile vechi pe langa drumuri, pe terenurile parasite, pe langa garduri. Este o planta anuala, cu tulpina partial taratoare. Frunzele sunt aproape rotunde, dintate, iar florile, de culoare roz, asezate cate una sau mai multe la subtioara frunzelor. Fructul este o capsula de forma unui cas.Se recolteaza frunzele, florile, tijele, din iunie pana-n septembrie. Deoarece prin uscare mucilagiul se pierde, cel mai bine este sa se utilizeze nalba cat mai proaspata. Are valoare si planta uscata. Nalba-mare (nalba-alba), Althae officinalis, este o planta ierboasa, vivace, inalta de 80-150 cm, ramificata si acoperita cu peri moi. Radacina este groasa, fuziforma, galbuie la exterior si alba in interior, cu striuri longitudinale. Frunzele sunt alterne, ovale, intregi sau lobate. Cele superioare au trei lobi, iar cele inferioare, 5 lobi. Sunt moi, carnoase si lung petiolate. Atat tulpina, cat si frunzele sunt alb catifelate, datorita perilor fini, scurti. La subtioara frunzelor si la extremitatea ramurilor, se gasesc florile mari, lung pedunculate, de culoare alba sau usor roz (2,5-3 cm in diametru), cu petale slab stirbite la varf. Caliciul dublu, cel extern cu 6-9 lobi. Florile sunt regulate, pentamere. Fructul - capsula - turtit; atat frunzele cat si radacina au un miros slab caracteristic si gust mucilaginos. Infloreste din iulie pana in septembrie. Creste prin locuri umede, uneori slab saruturoase, in luncile apelor, pe marginea raurilor, mai ales in regiunea Dunarii.

Raspandire: vezi Descriere

Produs vegetal: vezi Descriere

Recoltare: Se recolteaza florile, frunzele si radacinile decorticate.Florile si frunzele se recolteaza fara codite, in lunile iulie-august. Se ususca la umbra in incaperi aerisite, intinse in straturi subtiri. Dupa uscare, florile se pastreaza in saci de hartie sau lazi captusite cu hartie, iar frunzele in sacu de panza. Radacinile se recolteaza cand ajung la 10-15 cm lungime, adica de la plante care au cel putin 2 ani. Recoltarea lor se face in lunile martie-aprilie si octombrie-noiembrie. Dupa recoltare, radacinile trebuie decorticate (curatate de coaja pana la stratul alb, taiate in fragmente mici si uscate la soare ori in incaperi incalzite, la 40 grade C).Inainte de uscare, nu se spala. Dupa uscare, radacinile se pastreaza in saci de panza sau hartie, in incaperi uscate.

Principii active: Radacina: mucilagii, acizi uronici, amidon, zaharuri, asparagina, pectine, betaina, tanin, substante rezinoase. Florile si frunzele contin: flavonoide, tanin si mucilagii. Florile trebuie sa fie de culoare alb-roz si sa aiba calciu. Frunzele trebuie sa fie de culoare verde, sa nu aiba petiolul mai lung de 2 cm; nu se admit resturi de tulpina. Radacina trebuie sa fie de culoare alba, dupa decorticare. In acelasi scop si avand aceleasi principii active, se mai folosesc si frunzele si florile recoltate de la Nalba de cultura.

Actiune farmaceutica: Secretolitic, emolient, expectorant, antiinflamator al aparatului respirator, renal si gastro-intestinal.

Indicatii: Glosite, laringite acute, bronsite, traheite, infectii renale, rani, ulcere, amigdalite. In caz de rani deschise, baile de nalba impreuna cu frunze proaspete de patlagina sunt eficiente. In cancer de laringe, chair atunci cand prezinta afonie (lipsa vocii), nalba este eficienta. Se face gargara cu ceai de nalba caldut in timpul zilei, iar resturile de la ceai, amestecate cu faina de orz, se pun ca prisnita peste noapte in regiunea gatului. Se vor utiliza 2 1/2 l ca ratie zilnica. Planta se marunteste, se tine peste noapte in apa rece (1 lingurita cu varf de planta la o cana de 250 ml apa rece). Dimineata se strecoara si se incalzeste usor pe baia de apa calda, apoi se pastreaza intr-un termos. Se beau 4 cani pe zi. Cu restul ceaiului se face gargara. Pentru senzatia de uscaciune a cavitatii bucale, ceaiul de nalba se utilizeaza frecvent sub forma de gargara.

Mod de utilizare: Infuzie, macerat: o lingura cu varf de planta la 1/4 litru de apa se tine peste noapte in apa rece si se incalzeste usor dimineata (30-40 grade C). Baia de maini si de picioare: un pumn cu varf de nalba se lasa la inmuiat, intr-o galeata cu 5 l apa rece timp de 12 ore. In ziua urmatoare se incalzeste putin (30-40 grade C). Baia dureaza 20 de minute. Prisnita: Reziduul de la prepararea ceaiului se incalzeste putin in apa, se amesteca cu faina de orz, se pune peste o bucata de panza si se aplica calda.

Nucul

Denumire in latina: Juglans regia

Familie: Juglandaceae

Denumire populara:

Descriere: De la acest arbore se recolteaza in scopuri medicinale frunzele si cojile verzi ale fructelor.

Raspandire: Arbore fructifer cultivat, dar creste si salbatic.

Produs vegetal: Frunzele, cojile verzi ale fructelor.

Recoltare: Frunzele se recolteaza in lunile iunie-iulie si se usuca la umbra intinse in straturi subtiri. Frunzele trebuie ferite de lumina, deoarece se innegresc. Cojile fructelor se recolteaza cand se bat nucile si se usuca intinse in straturi foarte subtiri. Frunzele uscate trebuie sa-si pastreze culoarea, sa nu fie innegrite si sa nu aiba petiol. Cojile nu trebuie sa fie patate sau innegrite (se recolteaza inainte de a deveni maronii).

Principii active: Taninuri, cantitati mici de ulei volatil, un principiu amar, jugladina si o oxinaftochinona, juglona, vitamina C, caroten, tirozina, tanin, alcool galic, acod elagic, substante minerale.

Actiune farmaceutica: Depurativ, astringent, antileucoreic, hipoglicemiant, antieczematos, antiinflamator, antiseptic urinar.

Indicatii: Intern: Enterita acuta, hepatita, diabet, diaree, infectii renale, eczeme, furunculoza, amigdalita, osteomielita, panaritiu. In diaree: 1 lingurita de frunze peste care se toarna 250 g apa fiarta, se infuzeaza jumatate de minut si se strecoara. Extern: Decoct - 15 g frunze la 200 ml apa, se utilizeaza pentru gargara in stomatite. Alifie pentru rani: Se macereaza 15g frunze maruntite in 100 ml ulei de floarea soarelui, la temperatura camerei. Dupa 7 zile, vasul in care se afla acest amestec se pune pe baia de apa in fierbere si se lasa timp de 3 ore. Se strecoara lichidul prin tifon sau panza, i se mai adauga 15g ceara de albine si se pune din nou pe baia de apa timp de 30 minute. Se ia de pe foc si se amesteca pana la racire. Sub forma de comprese, frunzele se folosesc si in tenuri grase. In scabie si matreata se fac spalaturi cu decoct de frunze verzi. Ca apa de gura, se foloseste in stomatite, gingii inflamate, infectii ale gatului si laringelui. Un decoct concentrat de frunze, adaugat la apa de baie, se utilizeaza pentru degeraturi. In caderea parului, se maseaza frecvent pielea capului cu decoct de frunze de nuc.

Mod de utilizare: Infuzie: 250 ml apa clocotita se toarna peste 1 lingurita cu varf de frunze fin taiate, se infuzeaza 1/2 minut. Adjuvant pentru baie: 100 g frunze pentru baie: pentru spalaturi, 1 lingurita cu varf de frunze taiate, la o cana de apa clocotita. Pentru un decoct puternic, se utilizeaza o cantitate dubla. Tonicul din nuci verzi: Aproximativ 20 nuci necoapte se taie in sferturi, se pun intr-o sticla cu gatul larg, apoi se adauga 1l de vodca de 40 grade, astfel incat sa fie acoperite. Bine astupate, sticla se tine la soare 2-4 saptamani, sau la soba. Lichidul se strecoara si se imbuteliaza.

Odoleanul

Denumire in latina: Valeriana officinalis

Familie: Valerianaceae

Denumire populara: Gusa-porumbelului, Iarba pisicilor, Odoleana

Descriere: Planta ierboasa, vivace, cu rizom bine dezvoltat vertical,cca 2-5 cm lungime, incojurat de numeroase radacini fibroase. Radacinile sunt de culoare galben-bruna la exterior si alba in interior. Cand sunt proaspete, nu au miros; dupa uscare, capata un miros puternic si foarte neplacut. Tulpina este dreapta, fistuloasa, goala in interior, striata (are sentulete in lungime), inalta de 50-100 cm. Frunzele imparipenate au foliolele lineare sau liner-lanceolate, de obicei intregi sau serat dintate. Florile roz sau albe, dispuse in raceme corimbiforme, terminale, au un miros placut de vanilie. Fructul este o achena. Infloreste in perioada iunie-septembrie.

Raspandire: Creste prin fanete, tufisuri, pe langa paraie, in locuri umede, in regiunea campiei, a dealurilor si in cea montana si cultivata.

Produs vegetal: Radacinile

Recoltare: Radacinile se aduna primavara, in martie-aprilie, sau toamna, in septembrie-octombrie. Se vor aduna pe cat posibil radacinile plantelor mai viguroase, prezentand o valoare mai mare. Se taie in bucati scurte, se curata bine de pamant si resturi de tulpini fistuloase, apoi se spala bine si se usuca. Se pot usca in straturi groase de 2-3 cm, la soare, aer cald, sau chiar la umbra, in locuri uscate si bine aerisite. Radacinile adunate din locuri uscate au o valoare mai mare decat cele din locuri umede.

Principii active: Ulei volatil, valeriant de bornil, formiat de bornil, borneol, alcaloizi, valeriana, butirat de bornil, rezine, acid formic, acid acetic, tanin, glucozide, acizi izovalerianici.

Actiune farmaceutica: Antispastic, sedativ, antiemetic, vulnerar si antialgic local, neurotonic, antidiabetic.

Indicatii: Anxietate, palpitatii, aritmie extrasistolica, tahicardie, convulsii la copii, isterie, epilepsie, astm, distonia neurovegetativa din preclimax, diabet, plagi, contuzii.

Mod de utilizare: Decoct: 1 lingurita cu varf se fierbe 2 minute in 250 ml apa clocotita. Apoi se ia de foc si se lasa sa infuzeze 10 minute. Se beau 2 cani pe zi. Ca vulnerar si antialgic, se face baia regiunii interesate cu un decoct similar celui de mai sus.

Papadia

Denumire in latina: Taraxacum officinale

Familie: Compositae

Denumire populara: Papalunga, Parasita-gainilor

Descriere: Este o planta mica, ierboasa, vivace. Radacina este pivotanta, putin ramificata, ajungand uneori pana la 20 cm lungime si 1-2 cm grosime. Radacina este alba la interior si brun-deschis la exterior. Frunzele sunt laceolate, dintate, dispuse in rozeta. Din mijlocul rozetei de frunze se ridica o tulpina tubulara, care in varf poarta un capitul floral mare de 2-2,5 cm, de culoare galben-auriu. Florile sunt ligulate. Fructele sunt achene, cu rostrul (ciocul) de 3 ori mai lung decat ele, poarta un papus alb, lung, care se dezvolta in perioada fructuficatiei, dand capitulului o forma globuloasa. Intreaga planta contine un suc laptos (latex). Infloreste din luna aprilie pana in septembrie.

Raspandire: Creste pretutindeni, din regiunea de ses pana-n cea muntoasa, prin fanete, pasuni, livezi si pe langa drumuri.

Produs vegetal: Frunzele, care se recolteaza primavara (mai-august). Primavara au cantitatea cea mai mare de principii active: tijele (se recolteaza in timpul infloririi), radacinile se recolteaza primavara devreme (martie-mai) sau toamna (septembrie-noiembrie), intreaga planta impreuna cu radacinile, fara flori si fara fructificatii, se recolteaza primavara inainte sau in timpul formarii bobocilor florali, in lunile aprilie-septembrie. In aceasta perioada, adica primavara inainte de inflorire, planta are cea mai mare cantitate de latex. Radacinile recoltate se curata de pamant si se despica in lungime. Uscarea se face la umbra in incaperi incalzite sau la soare, intinse in straturi subtiri. Se pot pastra si proaspete, in pivnite, in nisip. Radacinile uscate absorb cu usurinta apa si sunt usor atacate de insecte, de aceea ele se vor conserva la loc uscat. Cercetarile de laborator arata ca in lunile iulie-august radacinile contin cantitati ridicate de principiu amar (taraxacina), atingand maximum in luna noiembrie. In luna august, radacinile au cca 40% inulina, un alt principiu activ de baza. Primavara, aceasta substanta se gaseste numai in proportie de 1-2%. In schimb, radacinile de primavara contin mai multa colina si latex. Radacinile recoltate se lasa 2-3 zile la soare pentru a se vesteji si cicatriza ranile provocate in urma taierii coletului si a radacinilor subtiri. Pe cat este posibil, radacinile nu se vor scurta, deoarece, prin taiere, latexul se scurge, diminuand valoarea terapeutica a produsului.

Recoltare:

Principii active: Principiu amar- taraxacina-, pectine, vitamina B, C, steroli. Radacinile: Alcooli triterpenici, fitosteroli, vitamine B1, C si D, inulina, tanin, rezine, colina, taraxacina, acid nicotic.

Actiune farmaceutica: Colagog, coleretic, alcanilizant, laxativ, diuretic, venotonic, astringent.

Indicatii: Gastrite hiperacide, dischinezii biliare cu tulburari intestinale, obezitate, guta, reumatism, ateroscleroza, varice, ulcer varicos. Primavara este indicata cura de tije prospete de papadie. Se face o cura de 14 zile, cu 6 tije pe zi. Capitulul floral se indeparteaza numai dupa spalarea tijei. La inceput au un gust amar, apoi devin fragede si suculente. Cat timp planta este inflorita, diabeticilor li se recomanda sa manance zilnic 10-15 tije florale. Cura ajuta la eliminarea calculilor biliari, stimuland functia vezicii biliare.

Mod de utilizare: 1 lingurita cu varf de radacina se pune in 250 g apa rece si se lasa la macerat 12 ore; dimineata se incalzeste pana la fierbere si se strecoara. Aceasta cantitate se bea cu inghitituri mici, rare, cu 30 de minute inainte de masa de dimineata si la 30 minute dupa masa de dimineata. Salata: Se prepara din radacini si frunze proaspete. Tijele: 6 tije florale se mananca zilnic timp de 2 saptamani.

Pelinul

Denumire in latina: Artemisia absinthium

Familie: Compositae

Denumire populara: Pelinul-alb, Pelinul-brun, Pelin-de-Rusalii

Descriere: Planta perena, ierboasa, foarte mirositoare, cu tulpina lemnoasa la baza. Frunzele bazale sunt tripenat sectate, iar cele tulpinale se simplifica treptat spre varf fiind de culoare argintie. Florile, foarte mirositoare, sunt galbene, dispuse in mici capitule globuloase, grupate in raceme terminale. Infloreste in iulie-septembrie. Fructul este o achena. Intreaga planta are o nuanta stralucitoare argintie si un gust amar si miros puternic.

Raspandire: Creste prin locuri necultivate si uscare, livezi, campuri, dealuri, pe langa locuinte, garduri, drumuri etc.

Produs vegetal: Frunzele si varfurile tulpinale inflorite.

Recoltare: Frunzele se culeg inainte de inflorire, in mai-iunie, iar ramurile florifere, in iulie-august, cand sunt complet inflorite. Uscarea se face la umbra, in straturi subtiri, in locuri uscate si in locuri bine aerisite.

Principii active: Ulei volatil - azulen, tuiona, tuiol; principii amare, artamarina, artamarinina, artamaridinina.

Actiune farmaceutica: Tonic, aperitiv, antispastic, antidiareic, antipiretic, antihelmintic, regleaza menstruatia.

Indicatii: Anemie, covalescenta, diaree, febra, osiuraza, ascaridoza, tulburari ale menstruatiei.

Mod de utilizare: Infuzie: 1 lingurita de planta se infuzeaza 3 minute in 250 ml apa clocotita. Se strecoara. Se beau 2 cani pe zi, indulcit cu miere. Pulbere antihelmintica si febrifuga: Rp. Pelin ... 2g, Roinita ... 2g, Anason ... 0,5g. Se administreaza in 2 prize pe zi. Utilizarea pelinului in tratamentul diverselor afectiuni se face in cure scurte de 8 zile. Atentie la dozare: supradozarea provoaca migrena, ameteli, inflamatii ale mucoasei digestive. Nu se administreaza la gravide, femei care alapteaza, ulcerosi.

Poroinicul

Denumire in latina: Orchis morio

Familie: Orchidaceae

Denumire populara: Bujor, Untu-vacii, Salep

Descriere: Planta ierboasa, perena, inalta de 25-40cm, cu tuberculi bine dezvoltati. Tulpina este simpla, erecta, cu frunze oblonglanceolate. Florile sunt liliachii, dispuse in racem terminal.

Raspandire: Fanete, pasuni, tufisuri etc.

Produs vegetal: Se utilizeaza tuberculii.

Recoltare: Se recolteaza toamna sau primavara.

Principii active: Substante mucilaginoase.

Actiune farmaceutica: Emolient, antiinflamator, antidiareic. Medicina populara atribuie planteiproprietati afrodisiace, recomandand planta in tulburari de dinamica sexuala.

Indicatii: Catar intestinal, colita, diaree, covalescenta.

Mod de utilizare: Decoct: 2g de tuberculi se fierb trei minute in 250ml apa sau lapte. Apoi se infuzeaza 10 minute. Se administreaza 2-3 cani pe zi.

Porumbul

Denumire in latina: Zea Mays

Familie: Gramineae

Denumire populara:

Descriere:

Raspandire: In tara noastra se cultiva pe suprafete intinse numeroase soiuri de porumb.

Produs vegetal: Terapeutic, se utilizeaza numai stilurile stigmatele - Stigmata Maydis, cunoscute si sub denumirea de matase de porumb, recoltata in timpul infloririi, sau cel tarziu, cand porumbul este "in lapte". Se recolteaza inainte ca polenul sa cada din flori si se usuca la umbra. Produsul uscat in strat subtire, se prezinta sub forma unor filamente lungi pana la 20cm, grose de aproape 0.5mm, de culoare galben deschisa sau bruna, fara gust si cu miros caracteristic.

Recoltare:

Principii active: Saruri de potasiu si calciu, bioxid de siliciu, saponine, ulei volatil, alantoina, vitamina C, E, K.

Actiune farmaceutica: Diuretic, hemostatic, antiinflamator, colagog. Daca este nevoie de un diuretic singur, atunci beti ceai de matase de porumb, care este si un mijloc eficient in cura de slabire. Daca matasea de porumb se pune la pastrat incomplet uscata ea isi pierde calitatile diuretice si devine laxativa.

Indicatii: Artrita, colecistita, dischinezie biliara, hepatita cronica, litiaza biliara si renala , nefrite, cistite, guta, reumatism, obezitate, enurezis, dismenoree, hemoragie. In colici renale si enurezis, se ia o lingura de ceai la fiecare 3 ore.

Mod de utilizare: Infuzie: 250ml apa fiarta se toarna peste o lingurita matase porumb, se infuzeaza jumatate de minut. Nu se indulceste. Se beau 3-4 cani pe zi.