Cum imblanzim pisoii salbatici?!

De 3500 de ani omul a inceput sa domesticeasca pisicile. Unii sunt de parere ca nici in ziua de azi pisicile nu pot fi considerate imblanzite total, din cauza firii lor independente. Dar pornim de la premiza ca pisica este unul dintre cele mai indragite animale domestice. Sunt insa situatii cand puteam avea de-a face cu o felina adulta sau pisoi care nu au fost obisnuiti cu prezenta omului sau care au avut o relatie distanta fata de noi. Daca e o pisica ce nu suporta atingerea umana sau chiar apropierea, dispare imediat, are un comportament ofensiv sau doar pufaie, atunci putem vorbi ca este o pisica "salbatica”, altfel spus neimblanzita, insuficient socializata.

Specialistii in domeniu spun ca puiutii pana la 8-10 saptamani pot fi destul de usor de imblanzit. Pe masura ec varsta creste si dificultatile in acest proces apar, precum si perioada necesara acomodarii cu omul este mai mare. Se considera ca pisicile adulte sunt aproape imposibil de domesticit. De aceea acest articol va fi dedicat in special pisoilor, unde sansele de reusita sunt mai crescute. Insa aplicate aceste metode si la adulti, evident mai indelungat in timp, ar putea da rezultate bune.

Pisoii nascuti in familie de catre o mama blanda si care au interactionat inca de mici cu omul nu vor dezvolta un comportament anti-social. Alta e situatia cu pisoiasii nascuti si crescuti o vreme intr-un loc izolat, unde au interactionat doar intre ei si cu mama lor. De altfel se stie ca pisicile prefera sa nasca in locuri cat mai greu accesibile asa ca astfel de situatii pot fi intalnite adesea, chiar si in cazul mamelor domesticite. De aceea este bine ca atunci cand observati ca pisica dumneavoastra a fatat sa o urmariti si sa ii descoperiti cuibul. Luati pisoii si aduceti-i undeva mai aproape de activitatile dumneavoastra zilnice. Astfel vor creste obisnuiti cu prezenta si atingerea oamenilor. Unele pisici s-ar putea sa ii mute inapoi la locul unde au fost nascuti, insa insistati ca ei sa ramana unde doriti, aducandu-i inapoi de fiecare data.

In cazul in care pisoiul sperios este unul gasit, abandonat sau crescut pe strada, atunci trebuie sa depuneti munca de convingere pentru a-l determina sa va accepte. La fel se intampla si in cazul pisoilor adusi de mama lor in familie la o varsta mai inaintata (situatie similara celei de mai sus). Cuvantul de ordine in acest demers de domesticire a pisoilor este: RABDAREA. Pisica trebuie respectata, inteleasa, nu este alegerea ei sa fie salbatica, este doar un instinct natural. In natura doar mama atinge pisoii, orice alta imprejurare cand se intampla ca o pisica sa fie apucata este atunci cand este atacata. Asa ca nu va mirati de ce nu accepta (de la inceput) sa o luati in brate. Pisicile de felul lor sunt mai independente, ceea ce ingreuneaza si mai mult munca.

Daca printr-o anumita imprejurare ati reusit sa prindeti pisoiul si sa-l aduceti in caminul dumneavoastra, sunt sanse foarte mari ca el sa se refugieze in cel mai ferit loc al locuintei (sub canapea, dulap, cada). Cel mai bine ar fi sa fi acoperit toate aceste cotloane inainte ca animalul sa ajunga acasa. De altfel pisicile nedomesticite au nevoie de un loc ferit, al lor, unde sa se simta in siguranta. Puteti cumpara un culcus pentru pisici acoperit sau vreo cusca unde pisica ar putea sa se refugieze. Oricare ar fi locul ales de aceasta respectati-i-l. Nu o speriati si mai tare incercand sa o scoateti de dupa canapea. O veti indeparta si ami mult de dumneavoastra. Asteptati sa iasa singura, la un moment dat ii va fi foame sau va trebuie sa isi faca nevoile. Asezati-va aproape de locul unde s-a ascuns si asteptati... va va simti mirosul acolo, se va obisnui cu el si in timp se va acomoda cu dumneavoastra. Aveti posibilitatea sa tineti pisica inchisa intr-o cusca cu gratii se sarma si sa o amplasati in zone circulate, unde sa interfereze cu forfota familiei. Desi aceasta solutie a captivitatii ar putea-o speria si mai mult. Cand pisica iese din scunzatoarea ei si va intalniti, vorbiti-i pe un ton cald, cu voce moale. Daca aveti si o gustare la indemana oferiti-o.

De altfel gustarile sunt o alta strategie prin care puteti demonstra gandurile bune ale dumneavoastra pisicii. Luati putina hrana umeda intr-o furculita si intindeti-o pisicii. Stai ghemuit, nu va miscati si nu vorbiti (decat niste chemari soptite). Tentatia va fi mare pentru pisica si ar putea-o atrage spre dumneavoastra. Insa nu din prima, din nou rabdare si iar rabdare. Sau puteti pune gustarea la o distanta mica de locul unde stati si sa asteptati sa vina sa o manance. Scopul acestui exercitiu este sa se obisnuiasca cu mirosul si prezenta dumneavoastra. In timp cu siguranta o va face. Faceti din momentul hraniri un eveniment. Deschideti conserva mai zgomotos sau scuturati cutia cu recompense. Va asocia aceste zgomote cu hranirea si in timp va veni el la dumneavoastra.

Cand se apropie suficient de dumneavostra incercati sa-l atingeti si chiar sa-l luati in brate. Apucati pisicul de dupa cap, asa cum facea si mama lui cand era pui. Asta nu-l va traumatiza, ba mai mult ii va aminti de ceva familiar. Luati-l in poala, mangaiati-l usor pe crestet si spate, si mama lui cand era mic il lingea pe aceste zone. Repetati cat mai des acest gest. Desi ar putea incerca sa scape sau sa se foiasca, de fapt ii face placere, doar ca e prea orgolios sa o recunoasca, mai ales in fata unei persoane inca neacceptata de el.

Nu alergati pisica, nu incercati sa o scoateti de unde s-a ascuns. Nu vorbiti rastit, nu fortati nota. Respectati-o! Rabdare si iar rabdare! Peste 1-2 saptamani, in functie si de caracterul pisicii, veti avea cel mai bun companion, care va va toarce tolanit in poala dumneavoastra!


ZooLand.ro