De Dragobete iubeste romaneste!

De Dragobete iubeste romaneste!

Dragobetele este o sarbatoare romaneasca celebrata pe 24 februarie, sau in unele locuri pe 28 februarie, 1, 3 sau 25 martie.
Sarbatoarea de Dragobete este considerata echivalentul romanesc al sarbatorii Valentine’s Day, sau ziua Sfantului Valentin, sarbatoare a iubirii. Etimologia cuvantului a fost dezbatuta de numerosi etnologi si filologi, propunandu-se variate explicatii pentru originea sa. Traditii se pastreaza cu precadere in sudul si sud-vestul Romaniei.
Dragobetele se sarbatoreste pe 24, 28 februarie sau la l, 3 şi 25 martie, aceste numeroase date fiind cauzate de confuzia dată de cele două calendare (iulian şi gregorian). Marcel Lutic a observat ca acestea se afla „în preajma zilelor Babei Dochia si a echinoctiului de primavara.
Mai ales în sudul Romaniei, exista o perioada întreaga, la îngemanarea lunilor februarie cu martie sau, cel mai adesea, în martie care sta sub semnul Dragobetelui”.
În majoritatea locurilor, data celebrarii este 24 februarie, iar Nicolae Constantinescu a declarat ca a descoperit un document în care Bogdan Petriceicu Hasedu confirma 1 martie ca ziua în care se sarbatorea Dragobete.
Îmbracati de sarbatoare, fetele si flacaii se întalneau în fata bisericii si plecau sa caute prin paduri si lunci, flori de primavara. Daca se gaseau si fragi infloriti, acestia erau adunati în buchete si se puneau ulterior în lautoarea fetelor, timp în care se rosteau cuvintele: „Floride fraga/Din luna lui Faur/La toată lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparti”.
Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stateau si vorbeau fetele si baietii.
La ora pranzului, fetele se întorceau în sat alergand, obicei numit zburatorit, urmarite de cate un baiat caruia îi cazuse draga. Daca baiatul era iute de picior si o ajungea, iar fata îl placea, îl saruta în vazul tuturor. De aici provine expresia Dragobetele sarută fetele!.
Sarutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ti afisa dragostea în fata comunitatii.
„Unii tineri, în Ziua de Dragobete, îsi crestau bratul în forma de cruce, dupa care îsi suprapuneau taieturile, devenind astfel frati, si, respectiv, surori de cruce. Se luau de frati si de surori si fara ritualul de crestare a bratelor, doar prin îmbratisari, sarutari fratesti si juramant de ajutor reciproc.
Cei ce se înfrateau sau se luau surori de cruce faceau un ospat pentru prieteni”, a afirmat Simion Florea Marian. Folcloristul roman Constantin Radulescu-Codin, în lucrarea „Sarbătorile poporului cu obiceiurile, credintele si unele traditii legate de ele.” scria: „Dragobete e flacău iubiet si umbla prin paduri dupa fetele si femeile care au lucrat in ziua de Dragobete.
Le prinde si le face de rasul lumii, atunci cand ele se duc dupa lemne, flori, bureti …”. De aici si provine raspandita expresie adresata fetelor mari si nevestelor tinere, care indrazneau sa lucreze in aceasta zi: „Nu te prinda Dragobete prin padure!”
In aceasta zi, oamenii mai in varsta trebuiau sa aiba grija de toate animalele din ograda, dar si de pasarile cerului. Nu se sacrificau animale pentru ca astfel s-ar fi stricat rostul imperecherilor. Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat, pentru a fi dragastoase intreg anul.
Fetele mari strangeau de cu seara ultimile ramasite de zapada, numita zapada zanelor, iar apa topita din omat era folosităape parcursul anului pentru infrumusetare si pentru diferite descantece de dragoste.
Exista o serie de obiceiuri in zona rurala, legate de aceasta sarbatoare. Barbatii nu trebuie sa le supere pe femei, sa nu se certe cu ele, pentru ca altfel nu le va merge bine in tot anul.
Tinerii considera ca in aceasta zi trebuie sa glumeasca si sa respecte sarbatoarea pentru a fi indragostiti tot anul. Iar daca in aceasta zi nu se va intalni fata cu vreun baiat, se crede ca tot anul nu va fi iubita de nici un reprezentat al sexului opus.
In aceasta zi, nu se coase si nu se lucreaza la camp si se face curatenie generala in casa, pentru ca tot ce urmeaza sa fie cu spor.
In unele sate se scotea din pamant radacina de spanz, cu multiple utilizari in medicina populara.

(wikipedia)