Travaliul reprezintă punctul culminant al sarcinii când multe sisteme aparent separate conlucrează armonios la acelaşi scop – naşterea. În timpul travaliului, uterul se contractă, colul uterin se subţiază (se şterge) şi se deschide (se dilată), fătul se roteşte şi coboară prin canalul de naştere format din bazinul osos şi bazinul moale.
Clinic este definit prin doua elemente:
- ştergerea şi dilatarea colului uterin
- contracţii uterine sistematizate, cu caracter progresiv.
Are patru perioade:
I. ştergerea şi dilatarea colului
II. expulzia fătului
III. delivrenţa (naşterea placentei)
IV. consolidarea hemostazei (primele 2 ore după naştere)
Etimologic vine de la franţuzescul travail (muncă, lucru). Tradiţia mai păstrează în popor denumirea plastică de “munci de naştere”. Aceste “munci” efectuate de uterul gravid la naştere au scopul de a expulza fătul din cavitatea uterină în mediul extern. Forţa contractilă a miometrului (muşchiul uterin) se va exercita în travaliu pentru a împinge fătul în canalul de naştere şi totodată pentru a deschide larg poarta de ieşire – canalul cervical (colul uterin).
Statistic, biologic şi fiziologic, vârsta cea mai favorabilă a femeii pentru naştere este între 20-35 ani.
Dezvoltarea umanităţii a dus la implicarea din ce în ce mai mult a femeilor în viaţa politică şi socio-economică a societăţii căreia aparţin şi pe multe dintre ele le-a făcut să uite că există un “ceas biologic”. Desigur orice este posibil în zilele noastre, tehnica actuală poate “ajusta” multe şi în domeniul medical şi totuşi s-a dovedit în multe situaţii că “mama natură” poate avea cuvântul decisiv.
Vârsta maximă admisă actual ca fiind optimă pentru o femeie să devină mamă pentru prima oară (primipară) este de 35 ani. Apariţia primei sarcini la o vârstă mai înaintată poate duce la o serie de complicaţii în evoluţia sarcinii şi naşterii.
Pe măsură ce femeia avansează în vârstă, funcţiile organismului suferă “diminuări” iar ţesuturile îmbătrânesc şi ele ceea ce duce la apariţia distociilor (dificultăţilor) în travaliu.
“Dificultăţile părţilor moi” se pot ivi la nivelul orificiilor de închidere intern şi extern ale aparatului genital , deci atât la dilatarea canalului cervical (colului) cât şi la amplierea şi deschiderea canalului moale terminal format din planşeul pelvian (muşchii perineului).
Cu vârsta, musculatura devine mai rigidă iar fibrele conjunctive ale colului îşi pierd elasticitatea determinând de cele mai multe ori prelungirea travaliului, lucru extrem de nociv, deoarece acesta trebuie să se încadreze într-un timp optim, altfel devine periculos atât pentru mama cât şi pentru făt.
Aceste modificări apărute la nivelul canalului de naştere pot deveni factori majori de traumatism fetal (cranian cu posibile implicaţii neurologice în timp) şi matern (ruperea colului, vaginului, perineului şi uneori chiar a uterului).
Uterul îmbătrâneşte şi el fiind posibilă apariţia unor modificări mai mult sau mai puţin dăunătoare unei sarcini. La 25% dintre femeile peste 35 ani apare fibromul uterin. În condiţiile apariţiei unei sarcini (destul de dificil) ea se poate complica cu diverse anomalii de prezentaţie (copilul nu mai vine cu capul la naştere) sau patologii placentare (cel mai frecvent placenta praevia) care la rândul lor determină sângerări şi naşteri premature (înainte de termen) complicând travaliul şi periclitând viaţa mamei şi a copilului.
Un uter îmbătrânit şi obosit poate deveni hipoton în travaliu (frecvenţă şi intensitate scăzută a contracţiilor) determinând distocia de dinamică şi prelungirea travaliului peste limita admisa, sau devenind incapabil să se contracte (atonie uterină) după eliminarea placentei provocând apariţia unor sângerări, care daca nu pot fi stăpânite pun viaţa mamei în pericol.
La toate acestea se mai adaugă şi faptul că vârsta avansată poate determina apariţia unor complicaţii pe parcursul sarcinii, sau poate agrava unele boli preexistente, care cu siguranţă vor modifica defavorabil evoluţia travaliului necesitând atenţie suplimentară sau chiar intervenţie de urgenţă (cezariană).
Amintesc doar:
- diabetul gestaţional ce apare de trei ori mai des la aceste gravide şi diabetul zaharat preexistent necontrolat pot determina naşterea de macrosomi (copii peste 4Kg), implicit prelungirea travaliului, crescând rata cezarienelor şi a naşterilor instrumentale (forceps). Macrosomia creşte riscul de leziuni fetale în timpul expulziei (traumatisme craniene, fracturi de clavicula prin distocie de umăr, leziuni de plex brahial sau de nerv facial, axfixie.
- hipertensiunea indusă de sarcină sau cea preexistentă agravată se pot complica in travaliu cu preeclampsia ajungând chiar la o criză eclamptica (urgenţă obstetricală cu risc crescut de mortalitate materno-fetală).
Teoretic şi practic primipara în vârstă intră în categoria gravidelor cu risc obstetrical crescut având din start indicaţia de naştere prin cezariană.
Desigur ea poate opta pentru naşterea naturală. Au existat situaţii (rare) în care travaliul a decurs şi s-a finalizat normal. De cele mai multe ori după astfel de încercări s-a ajuns la finalizarea naşterii prin cezariană, impusă de un travaliu prelungit şi de apariţia suferinţei fătului.
Dacă hotărâţi să aveţi primul copil la o vârstă avansată ar fi bine să vă informaţi, să cunoaşteţi toate riscurile şi complicaţiile ce pot apărea pe parcursul sarcinii şi naşterii naturale şi eventual să încercaţi să le preveniţi şi să creşteţi astfel şansele de a avea o sarcină normală şi un copil sănătos (control medical precocepţional, consultaţii prenatale, cursuri de educaţie pentru naştere, de exerciţii fizice şi de respiraţie).
Aflate la cealaltă extremă de vârsta, adolescentele nasc de obicei bine din cauza stării bune în care se află corpul lor: uterul este puternic iar ligamentele şi ţesuturile sunt elastice. Adolescenţa presupune perioada de la pubertate până la 20 de ani.
Date actuale resping riscul obstetrical crescut la o adolescentă bazat pe disproporţia fetopelvină datorită pelvisului incomplet dezvoltat. Din practică s-a constatat că adolescentele din ziua de azi sunt suficient de dezvoltate şi pot parcurge cu succes un travaliu, singura lor problemă ar putea fi anxietatea marcată datorată vârstei imature.
Consecinţele negative psihologice şi sociale ale maternităţii la vârsta fragedă cum ar fi necompletarea educaţiei, dificultăţi în stabilirea sau menţinerea unei familii, precum şi riscul unei alte sarcini la scurt interval, impun eforturi mărite de prevenire a sarcinii la adolescente.
http://www.centrul-9luni.ro
