La gura sobei ....Poveste de Craciun...

Sunt chiar interesante sarbatorile si daca ne-am gandi fiecare mai bine,ne-am da seama ca au ceva special in fiecare familie...Iubesc Craiunul si Anul Nou..si nimeni niciodata n-o sa-mi scoata asta din cap .....vino si tu cu povestioara din copilarie care ai dori sa ne incanti la gura sobei in noptule reci de iarna



Ce mult mai asteptam sarbatorile de iarna. Si totul incepea cu turtele... coacerea turtelor ... la care participam cu totii apoi mama le punea intr-o fata de masa si le ducea in camera cea buna pana cand venea timpul sa le inmoaie.

Mama incerca sa tina post dar noi dracusorii intotdeauna puneam cate ceva de dulce in farfuria ei cu fasole, cartofi... iar ea spunea "Vai ce bun este... parca are gust de carnati!"... iar tata serios " Ei... ai tu miros de la carnatii care-i mancam noi!"....

Ei bine ziaa ajunului era cand veneau colindatorii si bine inteles cand colindam. Ne adunam in grupuri-grupulete si mergeam la colindat cu cine stie ce colinda vai de capul ei... important era unul sa stie bine ca noi restul spuneam numai refrenul. Uneori mai schimbam grupul -pe parcurs aparea neintelegeri intre membri- dar daca se intampla sa mergem pe la acelasi case unde deja noi fusesem ne ghicea imediat oamenii si ne sareau de la plata. Dupa ce se insera ne imparteam castigul si mergeam la casele noastre. Si acum incepea marea asteptare a colindatorilor batrani care erau bine organizati intr-un cor mare -de la 50 la 100 de persoane- si bineinteles ca lua fiecare casa la rad iar noi eram la marginea satului , printre ultimii ce eram colindati.

Se aduna de la streasina casei sau de prin curte tot ce se considera ca putea fi furat, caci nu era pentru prima data cand carnati, picioare de porc, tobe si caltabosi disparuse de la streasina casei.
Acesti colindatori chiar daca poarta era inchisa ei sareau gardul si te trezeai cu ei la geam cantand un colind de toata frumusetea- de obicei nu se inchideau portile in aceasta seara.

Obosita adormeam inainte de a ajunge ei la noi si de multe ori in miezul noptii ii auzeam cum canta la casele alaturate, apoi pasii in ograda noastra, si cu voci rasunatoare anuntau nasterea Domnului Isus Hristos. Ma ridicam repede din pat si suflam de doua trei ori pe geamul inghetat ca sa fac o gaurica mica sa-i pot vedea. nu vedeam mare lucru ca era intuneric iar ei erau imbracati cu cojoace, caciuli groase si fulare. respiratia mea nu reusea sa dezghete geamul si atunci venea mama si ma lua in brate la geamul ei ca sa vad mai bine. Eram fermecata de cantecele lor in linistea noptii. multe ore dupa ce ei plecau nu reuseam sa adorm . Bineinteles ca dadeam o roata in jurul bradului sa vad daca nu cumva Mos Craciun si-a facut aparitia... Da de unde... nimic... asteptam si pandeam fiecare miscare pana adormeam. Nu stiu de unde si cum in jurul bradului apareau niste saci de ceolofan (lipsea hartia de ambalaj) plini cu de toate.

Doamne ce fericita eram cand scotoceam in sacul ce m-i se parea fara fund... dar dintre toate cel mai mult imi placeau portocalele... nimic nu era mai bun ca aceste fructe frumos mirositoare si zemoase. Mancam dintr-o portocala o zi intreaga... feliuta cu feliuta si apoi cojile una cate una... mama saraca mai manca si ea cate o coaja iar cand vroiam sa-i dau si ei o felie de portocala ma refuza spunandu-mi ca ea a mancat portocalele ei inainte de a ma trezi eu... si eu o credeam... mama ...cine stie de cate ori nu a inghitit in sec cand noi sugeam si ne lingeam dupa cate o felie de portocala.

La pranz era masa mare de craciun la care se scoteau toate bunatatile: fripturica de porc, racituri, salate, placinte, cozonaci... si turtele ramase din ajun bine inmuiate cu coaja de portocala si nuci presarate printre foi... ce bune mai erau...

Bineinteles ca nu lipsea joaca ... afara in zapada unde fiecare se lauda cu ce-a primit de la Mos Craciun. Multi copii mai eram si era mare bucurie trasul cu saniile, derdelusul, construirea oamenilor de zapada, tuneluri cand zapada era mare ...
Ne indopam cu mancare buna si prajituri si ne saturam de joaca. Asteptam sa mergem cu plugul sa mai strangem ceva bani si sa dam raita la bacania satului de unde cumparam turta dulce ,nuga, bomboane cu cacao , creioane, stilouri si alte acareturi pe care nu ne permiteam sa ne cheltuim "leul" de fiecare zi.

Revelionul venea intotdeauna cu mare zarva. Adulti si tineri mascati veneau cu tot felul de clopotei, bice, buhaiuri, tobe, trompete, baloane si spuneau plugusorul. In jur de doisprezece noaptea totul se linistea pentru cateva minute fiecare incercand sa ajunga la locul de destinatie unde avea sa intampine anul nou.

Noi asteptam nerabdatori privind ceasul de nenumarate ori si apoi incepeam numaratoarea inversa 30,29,28.... 10,9,8....3,2,1...si dupa ce cinsteam un pahar de vin si spuneam la multi ani ieseam afara sa aruncam cu artificii si sa tragem cu pusca... mare onoare ca tatal meu era vanator si aveam sansa sa impuscam anul vechi...

Apoi a doua zi mergeam cu sorcova si semnatul si trebuia sa mergem pe la toate rudele caci altfel iesea foc si para ... Sorcovitul si semanatul erau foarte dorite presupunand ca aduc noroc si bogatie.
Mai aveam cateva zile si se termina vacanta de iarna. Aveam sa pornim din nou prin zapada zi de zi spre scoala care era la doi km departare cu gandul ca in foarte scurt timp va veni Pastele ...